Zilele de Paşti au fost un prilej de odihnă şi deconectare de la cele cotidiene, însă abuzul „tradiţional” de alimente de origine animală după perioada de post vegetal împiedică saltul eului spre o nouă calitate existenţială, scopul esenţial al sărbătorilor de înviere. Stilul nostru s-a împămîntenit, ne este greu să conştientizăm că excesul de resurse se transformă în risipă, iar Învierea Domnului tinde să devină o sărbătoare a trupului.
Unu-doi la sută din veniturile noastre ar trebui alocate carităţii. Vizita la familiile cu mulţi copii, la bătrînii singuri e o datorie nu doar pentru organizaţiile umanitare. Este bun momentul, şi după Paşti, că cumperi un pachet cu alimente pentru familia cu şase copii din căsuţa fără curent. Felul nostru obişnuit de a sărbători trebuie modificat de noua generaţie. După o perioadă de abstinenţă nutriţională, meniul se schimbă brusc, trecem de la mîncarea vegetală la carne, riscînd ca organismul să reacţioneze printr-o stare alterată pentru persoanele inactive fizic (orăşenii sînt mai sedentari). Curăţarea organismului prin 40 de zile de post şi ajun este anihilată, celulele se reîncarcă de radicali.
Obişnuim ca de sărbători să ne arătăm prosperitatea, familiile se aprovizionează peste limita normală, pînă cînd cămările şi frigiderele abia îşi mai închid uşile. Cheltuim de Paşti cît într-o lună, alegem calitatea, preferăm produsele tradiţionale, ecologice, de munte, chiar dacă pe etichetă scrie altceva. Şunculiţa conţine conservant, caşul este din lapte de vacă, pîinea are gluten sintetic.
Cererea mai mare duce la scăderea calităţii produselor şi la creşterea preţurilor. Se vinde orice în aceste zile, doar să fie plin căruciorul de supermarket. Nu putem rămîne fără mîncare şi băutură, de Paşti avem oaspeţi în vizită, este momentul să ne dovedim ospitalitatea, cu platouri îmbietoare. Masa să fie plină cu de toate. Dar invitaţii se află la saţietate, de umplutura de miel nu se atinge nimeni, jumătate se oxidează şi va ajunge în hrana animalelor sau la container.
La fiecare sărbătoare, ne propunem să fim mai cumpătaţi, pornim la cumpărături cu listă precisă, însă ne întoarcem cu un întreg jambon, aşa s-a nimerit bucata. În loc de o legătură de ceapă verde, la două plătite primeşti una pe gratis. Abundenţa materială face rău spiritului, oricine va intra pe uşă va găsi masa încărcată şi o gazdă bucuroasă să te îmbie cu de-ale gurii, cu toate că ar fi suficient un pahar de apă!…
Obiceiul de a mînca în exces provine din zona rurală, ţăranul se pregătea pentru grelele munci agricole de primăvară şi organismul sleit de iarnă avea nevoie de rezerve importante. Oamenii de azi fac mai puţin efort fizic, n-ar mai fi cazul să se ghiftuiască. Risipa de alimente nu înseamnă doar cheltuială inutilă, ci şi un deficit psihologic resimţit pînă la starea de nesaţ ce duce la obezitate. Obiceiurile expansive de Paşti ne îndepărtează de ţelul comun de a răspîndi lumina de seu, de duh şi de spirit. Noi sîntem primii care avem nevoie de acest dar, pe care ne străduim să nu-l risipim. Obiceiurile conservatoare pot fi schimbate, pentru ca omul modern să nu ajungă să îşi facă rău cu gura sa!
