Tabăra de artă şi solidaritate creştină – Deseşti
Cu fiecare ediţie Tabăra de Artă şi Solidaritate Creştină de la Deseşti, iniţiată (la Hoteni) de preotul Ioan Ardelean, propune noi forme de organizare tocmai pentru ai spori eficienţa. Şi nu în ultimul rând starea de spirit creator a participanţilor. Anul acesta, a XIII-a ediţie s-a desfăşurat în perioada 20-27 aprilie cu un număr mai restrâns de copii tocmai pentru ca îndrumarea artiştilor plastici profesionişti să fie mai rodnică. Au descoperit culorile satului copii din Piatra Neamţ, Cluj şi din Deseşti. Mă grăbesc a spune că Parohia satului Deseşti a stabilit un excelent parteneriat cu HHC România care a conturat această manifestare de prestigiu pentru lumea artelor plastice şi a iniţierii în tainele lor. De când Tabăra are ca sediu satul Deseşti, i-am fost aproape. Cum s-a întâmplat şi în acest an. M-a bucurat neliniştea copiilor de a-şi ilustra sufletul pe pânză sau carton, orgoliul de a se mândri cu izbânzile coloristice, dialogul discret dintre ei. În Casa Irina (aşa l-am auzit pe preot spunând) o splendidă casă maramureşeană fiecare colţ era un atelier de lucru (pe vreme rea). Dar i-am văzut aşezaţi prin grădinile primăverii în căutare de peisaje. Seara era timpul evaluării. Profesioniştii făceau observaţii dar şi nenumărate aprecieri. Ochiul era martor, sufletul vibra iar bucuria creaţiei se întrupa. Am fost martor la ora de pedagogie artistică. Sfătuitori, artiştii plastici Kovacs Bertalan şi Nicolae Caţavei. Care şi ei la rândul lor şi-au rezervat timp adecvat pentru propriile lucrări. La această ediţie au fost şi reprezentanţi ai românilor din dreapta Tisei. Am remarcat-o pe Alina Modârcă. Alături de care şi-au umplut sufletul de culorile satului: Eleonora Florian, Călin Moldovan, Ileana Vraja, Octavian Bufan, Gabriela Rosuş şi Ion Pop – Prilog 27 aprilie, a fost ziua cu mai multe semnificaţii sărbătoreşti. A fost ziua despărţirii de un loc inspirator. O mică ceremonie a închiderii Taberei. Au făcut aprecieri preotul Ioan Ardelean, profesorul Andrei Făt, artiştii fotografi Radu Suciu şi Doru Dragoş, ultimul profund legat de Deseşti prin copilărie şi bunicul Eugen, care a fost preot în sat. Momentul a fost onorat de viceprimarul comunei Deseşti, domnul Vasile Verdeş, care a avut cuvinte de încurajare pentru micii artişti plastici şi mulţumiri pentru cei care acum sunt obişnuiţi cu vernisajele în sălile de expoziţie. Nu a lipsit nici firul liric. Oaspeţii au avut cuvinte de apreciere pentru revista „Cronica satului Deseşti” în care mulţi dintre ei s-au regăsit. Cei tineri şi cei maturi, timp de o săptămână, au dat o replică artistică acestui timp prin înnoirea lăuntrică şi sfinţirea vizionară. Aşa satul, sufletul oamenilor, sunt ferite de efemer prin culoare, echilibru şi lumină. Fie această ediţie sub semnul simbolic al Crinului, al vestirii celor bune. Sau al Trandafirului, al regăsirii armoniei la porţile raiului. La despărţire i-am rugat pe doi dintre participanţi să-şi spună impresiile despre această Tabără, 2017. Conf. dr. Kovacs Bertalan „Un simbol al picturii bisericeşti a găzduit această ediţie a Taberei pentru copii şi creatori consacraţi. Anul unei noi formule a adus noi roade în creaţia participanţilor. Unde s-au întâlnit cu căldura umană a locuitorilor. Roadele Taberei, uluitor de luminate, au dat strălucire pereţilor caselor de acum preţuite ca muzee de gând frumos şi cultură aleasă pe fondul tradiţiei maramureşene. Familia preotului Ioan Ardelean, distinsa doamnă Luminiţa, a pus în mişcare comunitatea Deseştiului cu dăruire şi lumină pentru toţi”. Nicolae Caţavei, pictor, UAP Filiala Baia Mare: „Proiectul Taberei, iniţiat şi condus de părintele Ioan Ardelean s-a dovedit o reuşită. A primit caracter naţional şi internaţional. Remarc colaborarea şi cu UAP Baia Mare, preşedinte doamna Laura Ghinea. Au lăsat amprente personale de culori studenţii de la Universitatea de Nord, Facultatea de Litere, Filozofie şi Teologie. Ei au schimbat atelierul academic cu atelierul naturii. Aşa satul Deseşti a devenit un ocrotitor atelier dar şi o simeză pentru artiştii plastici. Mari şi mici. Pe lângă poezie, de câţiva ani, acest sat a devenit un reper cultural în ţară şi străinătate”. Eu, născut în satul Deseşti chiar în ziua ceremoniei de închidere a acestei ediţii a Taberei, mi-am adus aminte de vechii zugravi, oameni de taină şi credinţă, care prin culoare au încercat să mântuie o realitate. Prin liturghia luminii din pânzele pictorilor am simţit o izbândă împotriva negurei. Deseştiul a oferit bunătatea Cerului iar pictorii i-au dăruit culorile sufletului.
