Totul a plecat de la Academia Română – unde academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii din Cluj-Napoca a dat de ştire că Guvernul de la Budapesta a înfiinţat un departament special, numit Trianon – 100 care a început să lucreze, adică să contracareze acţiunile preconizate de România pentru aniversare, în anul 2018, a unui veac de la Marea Unire. Ce spune istoricul, academicianul, profesorul Pop? Citez să nu greşesc: „În limba maghiară şi în limbi de circulaţie internaţională, nu şi în limba română, se distribuie informaţii care pregătesc opinia publică pentru ceea ce va urma. Opinia publică anglofonă şi hispanofonă va afla că istoria românilor este o istorie recentă, că românii fac parte dintre popoarele fără istorie, că termenul de valah nu este sinonim cu cel de român – idee prezentă de altfel şi în Serbia, că Ardealul nu este România, pentru că face parte din România de mai puţin de 100 de ani şi are legături istorice mai mult cu Ungaria decît cu România, că ungurii sînt civilizatorii bazinului carpatic. Pe Iancu de Hunedoara l-ar fi chemat de fapt Ioan de Hunedoara, pentru că de fapt îl chema Ianoş, iar transilvănenii n-ar fi dorit Unirea iar aceasta s-ar fi făcut peste capul lor”, spune academicianul. Acestea sînt unele dintre ideile puse deja în circulaţie de propaganda ungară. Departamentul Trianon 100 are un buget aprobat iar din acest Departament, cu sediul la Budapesta, fac parte şi români. Din raţiuni de nobleţe ştiinţifică a istoricului nu am cum să nu-i dau crezare. Apoi orice român cu un dram de cultură nu rămîne chiar indiferent la aceste afirmaţii. Caut să desluşesc cît este capcană şi cît este posibil. Sigur, nu pot cădea într-o suavă naivitate. Mai ales că am ajuns în situaţia în care un premier vecin, ultranaţionalist, culege voturi pe această temă. Iar voturile aduc putere şi încredere. Încrederea cîştigată de premierul Orban atît la Moscova cît şi la Casa Albă. Pentru a intra în graţiile lui Trump s-a certat cu consăteanul său, Soroş. Aşa cred eu.
Să privim cu atenţie cum se comportă Ungaria în Uniunea Europeană. Cam rebel, autocratic într-un mod singular. De aici şi atenţia care trebuie acordată mesajelor politice de la Budapesta. Dar şi din România. Cred că oamenii de rînd nu sînt purtători de crispare naţională. Dar pot fi atenţi ce mesaje primesc de la liderii lor. Ce se întîmplă cu sufletul unui maghiar cînd aude vorbele unui ministru: „Poporul ungar nu are motive să celebreze 1 Decembrie”. Cert este că relaţiile dintre doi vecini ce sîntem nu au găsit o soluţie suplă, credibilă, după modelul franco-german. Un publicist maghiar a răspuns unui critic de teatru român că între noi aşa ceva nu se poate. A vîrît la mijloc ideea de mentalitate. Apoi domnul Peter are grijă să insinueze că academicianul Pop nu ar fi un istoric atît de mare precum ne închipuim noi. Au spus-o alţii nu numai cei din preajmă că are valoare. Socotesc că academicianul, după cum îl cunosc, nu îşi permite semnale de alarmă false. Din păcate aproape nimeni nu a reacţionat dintre demnitarii români. Doar palide dezbateri de presă. Cei mai vechi pe lumea asta am citit, am auzit că puterile care s-au perindat pe la Budapesta nu s-au împăcat cu Tratatul de la Trianon. Aşa că politica băţului prin gard a fost folosită din cînd în cînd. Şi în ceva laboratoare a fost păstrată consecvenţa. La noi se tace la nivel înalt. Ori se fac afirmaţii răvăşitoare. Că Trianon 100, este o încercare de destabilizare a României prin enclavizarea minorităţii maghiare. Că ar creşte curentul revizionist în Europa. Că va fi un referendum în Ardeal după modelul Crimeei. Că va veni, la momentul potrivit, şi trădarea internă. Cine ştie? Mai ieri Ministerul maghiar de Externe a anunţat că respinge „toate prostiile apărute” după avertizarea Academiei. Datoria noastră este să informăm lumea. Chiar dacă voi fi învinuit de naţionalism. De unul modern care respectă toate naţiunile. Dacă te aperi cu argumente primeşti comentarii. Da eşti socotit trufaş. Aştept lămuriri de la clasa politică românească. Care pînă acum nu are voce pe această temă. Nu sînt panicard. Nu cred că iluziile pot coborî acum în Transilvania. Dar hîrîială va fi. Absurditatea situaţiei dar şi responsabilitatea pentru asemenea preocupări se împart în mod egal între cei care formulează asemenea pretenţii şi cei care îi iau în serios. Despre Trianon – 100 voi mai scrie. Că ne priveşte: şi ca demnitate naţională. Haideţi să ne cinstim ca vecini. Mai ales că am fost duminică la Monumentul Reconcilierii de la Arad.
