Maramureş – vatră de istorie milenară (VIII) – un volum istoriografic care prezumează identitatea naţională

0
462

A scrie despre o carte al cărui conţinut îţi este, în parte, cunoscut sau cel puţin accesibil este ca şi cum ţi-ai aminti sau ţi s-ar povesti un vis frumos, cu oameni care „fac bine” că se dăruiesc, că se lasă prădaţi de „paserile” însetate şi cu zbor rotilat ale spiritului – cititorii. Nu ştiu cum face, ce resorturi îl întreţin şi îl animă, dar omul-instituţie Vasile Iuga de Sălişte reuşeşte, încă o dată, să facă să orbiteze în jurul ideii de istorie a Maramureşului, câteva zeci de puncte de vedere avizate. Este vorba, aşadar, despre „Maramureş – vatră de istorie milenară” (VIII), Editura „Dragoş Vodă”, Cluj-Napoca, 2017. Întins de-a lungul a 568 de pagini, structurat pe şase capitole, volumul impune prin greutatea numelor (academicieni, universitari, cercetători) şi prin diversitatea tematică aleasă. Vasile Iuga de Sălişte se menţine, şi de astă dată, ca un consacrat enoriaş al muzei Clio, un dregător în templele acesteia aşezând, încă o dată, istoria Maramureşului pe raftul de cinste al istoriografiei naţionale. Asumpţia asumată de către autorul acestor rânduri a fost validată recent, în 2014, prin premiul Academiei Române „Eudoxiu Hurmuzaki” (pentru volumul „Oameni de seamă ai Maramureşului. Dicţionar 1700 – 2010”).
În primul capitol, ales să se numească chiar „Istorie”, sunt selectate nu mai puţin de 17 studii ale unor nume grele ale genului, între care: academicienii Ioan-Aurel Pop şi Alexandru Surdu, prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, cercetător dr. Livia Ardelean, precum şi Teofil Ivanciuc, Marius Voinaghi, Ion M. Botoş, Simion Iuga, Vasile Iuga de Sălişte ş.a.
Este un alint şi un dezmierd pentru suflet să te laşi „descântat” spiritual (cum se întâmplă) dacă citeşti studiile „Vişeul de Sus. La sediul cavalerilor marmaţieni” – de academician Alexandru Surdu sau eseul istoric semnat de către academician Ioan-Aurel Pop – „<<Maramureşul…intrând pe furiş în Moldova>> – reflecţii pe marginea unei idei de unire românească menţionate la 1547”.
scanÎn cel de-al doilea capitol dedicat „Personalităţilor”, avem 13 microbiografii în care se face apologia, se aduce un prinos de recunoştinţă şi de admiraţie istorică (subsecventă, evident) unor înaintaşi care şi-au lăsat amprenta asupra trecutului nostru sau care fac cinste acum domeniului: premianţi ai Academiei Române, baronul Ioan Micle de Şugătag, familia românească Doboşi, George Pop de Băseşti, memorandistul Alexiu Berinde, Sfântul Alexis Toth, Vasile Lucaciu, Epaminonda Lucaciu, Augustin Iuga de Sălişte, Francisc Nistor, Alexandru Filipaşcu Jr. ş.a.
În capitolul al treilea, dedicat învăţământului şi culturii, cum era de aşteptat, excelează studiul d-nei dr. Livia Ardelean despre educaţia tinerilor maramureşeni în secolele XVII-XX sau cel al lui Teofil Ivanciuc referitor la demitizarea istoriei (Maramureşului, evident) ş.a. Surprinde, de asemenea, ca o notă de culoare, scrisoarea fostului arhimandrit Iustin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă, din judeţul Neamţ dar şi poemul închinat de către poetul Viorel I. Pop, mitropolitului Andrei Andreicuţ.
Celelalte trei capitole, cuprinzând tematica monografiilor, sub diferite aspecte, vin să complinească o reuşită tipografică de excepţie, care se pune la îndemâna celor aplecaţi asupra istoriei Maramureşului, pentru ca, apoi, după lecturare, să constate, şi de această dată, că istoriografia maramureşeană îşi merită, pe deplin, locul şi rolul de prinţesă răsfăţată a celei româneşti, naţionale.
Cu cele 77 de titluri editate şi cu volumul de faţă, Societatea Culturală „Pro Maramureş, Centrul Cultural Dragoş Vodă” se pregăteşte să întâmpine Centenarul Marii Uniri. Este un cadou pe care neobositul Vasile Iuga de Sălişte ni-l face nouă, cititorilor, dar şi-l face şi lui, acum când se apropie de vârsta biblică (născut 17 mai 1948).

cercetător dr. Ilie Gherheş

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.