Memorandum – 125

0
901

În urmă cu 125 de ani, la 28 mai 1892, liderii românilor din Transilvania se adresează împăratului austro-ungar Franz Ioseph cu o petiţie – cunoscută sub numele de Memorandum – în care erau cuprinse principalele revendicări ale românilor transilvăneni. Era de fapt un document diplomatic care de obicei, formează obiectul unor tratative. Este considerat momentul de vîrf al acţiunii de afirmare a naţiunii române din teritoriile aflate sub stăpînirea imperiului dualist. Mişcarea s-a realizat în strînsă legătură cu oamenii politici din Regatul României, regele Carol I fiind înştiinţat de conţinutul Memorandumului. Memorandumul se dorea a fi un semn de protest faţă de politica de maghiarizare practicată de autorităţi, recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale ale românilor din Ardeal, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş. Documentul era o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului, în februarie 1867. Petiţia a fost prezentată la Viena, pe 28 mai (a căzut într-o zi de sîmbătă), de o delegaţie alcătuită de 300 de reprezentanţi ai tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători din diferite domenii. Împăratul, influenţat de Budapesta, nu a dorit să primească delegaţia. Deşi nu citise conţinutul documentului, l-a trimis autorităţilor maghiare. Acest gen de sfidare împărătească a nemulţumit profund pe români care au socotit că Franz Ioseph nu doreşte să-i asculte nici nu doreşte rezolvarea problemei naţionalităţilor din imperiu. Că nu numai românii sufereau. Autorităţile maghiare au trimis petiţia prefectului de Turda cu specificaţia de a-l pune pe masa lui dr. Ioan Raţiu. Motivaţia întrupa aroganţa. Cică Ministerul de Interne maghiar nu este dispus a înainta împăratului „memorii ale unor indivizi” pe care nu-i socoteşte îndreptăţiţi a reprezenta poporul. Atunci dr. Ioan Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român, spunea: „Ceea ce se discută aici este însăşi existenţa poporului român. Existenţa unui popor însă nu se discută ci se afirmă”.
Autorii Memorandumului scriu limpede că ei nu şi-au propus schimbarea regimului politic ci doar îmbunătăţirea situaţiei românilor prin desfiinţarea dualismului. Memorandiştii au pornit, în revendicările lor, de la afirmarea drepturilor istorice ale românilor bazată pe importanţa etnică a lor. Sigur autorii petiţiei cunoşteau constatarea lui Clemanceau, din ziarul „la Justice” din mai 1884: „Românii sînt lipsiţi de orice drepturi politice. Un număr de 3,5 milioane de români din Transilvania ar avea dreptul proporţional la 75 de deputaţi din cei 417 cîţi are Camera şi nu are niciunul” constată viitorul premier al Franţei. Emoţionant descrie Tiron Albani atmosfera din preajma plecării spre Viena: „O însufleţire generală domnea printre românii ardeleni. Comitetele judeţene ţineau şedinţe pentru a alege delegaţii care să meargă la împărat. Astfel s-au ales 300 de reprezentanţi din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş care să se ducă în delegaţia demonstrativă la Viena”. Comitatul Naţional în frunte cu dr. Ioan Raţiu l-a însărcinat pe dr. Vasile Lucaciu să organizeze întregul marş spre Viena. Scria Albani, contemporan cu evenimentele, că „Sîmbătă, 28 mai, au sosit la Viena. La gară, toate trenurile erau aşteptate de grupul tinerimii universitare. În fruntea acestuia se aflau Iuliu Maniu, Aurel Popovici, Alexandru Vaida”. Am vorbit despre purtarea imperială. Avînd în vedere că documentul a fost tipărit şi răspîndit, fruntaşii ardeleni au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. Oameni politici din Regat au protestat la care s-au adăugat personalităţi din străinătate: Clemenceau, Emil Zola, Lev Tolstoi. Printre figurile proeminente ale acestei mişcări esenţiale pentru mersul istoriei noastre s-au aflat şi bărbaţii acestui colţ de Ardeal: George Pop de Băseşti şi energicul dr. Vasile Lucaciu. Mişcarea memorandiştilor a fost cea mai importantă acţiune naţională care a pregătit Marea Unire. A proiectat problema românească în conştiinţa europeană. Chiar americană. În aceste zile un grup de 80 de ardeleni (cu reprezentanţi şi din Maramureş), se află la Viena pentru a reface marea călătorie istorică. Da, 125 de ani de la Memorandum! E bine să se ştie. Să ne închinăm în faţa celor care prin curaj şi minte au ştiut să ilumineze istoria românilor.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.