Recent am primit o invitaţie pentru a participa la o întîlnire europeană în oraşul ucrainean Lvov. Unde în 2010 s-a constituit Convenţia literară internaţională de la Lvov. Cînd am fost desemnaţi vicepreşedinţi eu şi poetul maghiar Aron Gall. Am stat în cumpănă. Nu mă reţinea drumul cu trenul din Solotvino la Lvov timp de aproape douăzeci de ore. L-am bătut odată şi eram dispus să repet aventura. M-am simţit bine cu scriitorii ucraineni. Ştiu să preţuiască prietenia şi poezia. Atunci era oarecare linişte. Acum s-au tulburat serios apele în partea de răsărit a Ucrainei. De cîţiva ani, acolo se moare aproape în fiecare săptămînă. Noi nu prea ştim ce se întîmplă cu adevărat acolo. Ştirile de presă sînt lapidare. În pregătirea călătoriei mi-am îndreptat atenţia spre realitatea din Ucraina. E adevărat în invitaţie nu era trecută şi doza de risc. Citind texte de ultimă oră m-a făcut să telegrafiez la Lvov că îmi amîn călătoria. Iulian Chifu, care este preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor, scrie ieri că războiul din Ucraina a trecut la faza de asasinate politice, atentate la adresa comandanţilor serviciilor secrete, sabotaj şi spionaj în spatele frontului. Agresiunea militară rusă a creat un separatism în regiunile Donetsk şi Lutanski. Tabloul este sumbru. Comando-uri de asasini la comandă, mercenari plătiţi pentru asasinate trupe speciale ruse au fost lansate în inima teritoriului ucrainean. Serviciile secrete ucrainene, civil şi militar, au început să aresteze pe capete asasini, sabotori şi spioni trimişi înafara zonei de ocupaţie. Au fost reţinuţi şi trimişi la Moscova, la casa lor, presupuşi jurnalişti. Este uşor de înţeles că ofensiva militară din Donbas s-a prelungit în restul Ucrainei prin aceste acţiuni hibride, imprevizibile şi mai ales nervoase. Chifu vine cu exemple. La Kiev, într-o explozie a murit un colonel al serviciilor speciale din Ucraina. Procurorul militar şef al Ucrainei a afirmat că în acest an au avut loc zeci de crime care au implicat explozivi.
Toate victimele erau cunoscute ca oponenţi fermi ai Federaţiei Ruse. Un înalt demnitar militar ucrainean spunea: „Este un element al războiului hibrid, care continuă să-l desfăşoare Rusia împotriva noastră. Dar războiul este război, el începe să cuprindă întregul teritoriu”. Nu putem rămîne indiferenţi, ca informaţie măcar, cînd auzim că nu departe de teritoriul ţării noastre se întîmplă grozăvii ale morţii. Agresiunea rusă din Transnistria a trecut la recrutare de trădători din serviciile ucrainene de informaţii. Unii au dublă cetăţenie a Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse. Un agent declara: „La Chişinău se dau bani mari, 1.000 de dolari pentru a ajunge la Consulatul Rusiei din Tiraspol”. În urmă cu două săptămîni s-a înregistrat o tentativă de atac şi destabilizare la Kiev pentru a genera manifestaţii de protest antiregim de către serviciile ruse. Trei atentatori din regiunea Lvov, din Vestul Ucrainei, aveau în plan să lanseze sticle incendiare cu lichid inflamabil asupra sediului Uniunii tuturor ucrainenilor. Nici unităţile speciale din Ucraina nu dorm. Au anihilat multe tentative de asasinat. Iulian Chifu afirmă că există necunoscute alte cazuri de asasinate dar care nu sînt difuzate pentru că în atacuri sînt implicaţi ofiţeri ai serviciilor speciale care erau angrenaţi în operaţiunile din Donbas. Însă fenomenul nu mai poate fi negat. E nevoie de pregătire şi reacţie la asemenea agresiuni în spatele frontului, în inima Ucrainei. Acum aţi înţeles de ce mi-am amînat călătoria la Lvov. Am învăţat de la Cicero: cînd armele vorbesc, muzele tac. Deşi ar trebui să fie tocmai invers. Închei cu destinul acestei vechi aşezări. Domnitorii şi cărturarii români şi-au lăsat amprenta în acest oraş. În secolul trecut oraşul a trecut prin vreo cinci stăpîniri. Cimitirul din Lvov este un document istoric. Mormînt lîngă mormînt, capelă lîngă capelă stau duşmanii în liniştea veşnică: polonezi, ucraineni, ruşi, sovietici, nemţi. Fiecare mormînt îşi susţine istoria lui. Aştept să tacă armele şi să vorbească muzele.
