POESIS • Adriana Ţura

0
791

Sunt extrem de atent cu acei tineri sau foarte tineri, care se regăsesc cu întrebările vârstei în poezie. Tinereţea rimează, ca stare de suflet, cu visarea, cu o căutare dincolo de orizont a lumii, pe care doreşti s-o atingi cu mâna. Aşa o cred pe Adriana Ţura, elevă la Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” din Baia Mare, care a ales să-şi oglindească chipul în cuvânt. Investesc încredere în dorinţa ei de a-şi cristaliza expresia lirică şi prin lectura unor poeţi de anvergură. De altfel, şi juriul concursului de poezie pentru tinerii scriitori din Maramureş i-a acordat garanţia unui început, care trebuie confirmat. (Gheorghe Pârja)

Vis de iubire

Aş vrea să-ţi fiu
De-a pururi sigiliu
Ca să mă poţi purta veşnic cu tine
Şi într-o lume a ta lipsită de mine
Să se imprime acordurile noastre sublime.

Doresc ca al tău chip
Să-mi bântuie viaţa
Şi-n urmă-i tăcerea cântând asonanţa
Să fim muritori neînfricaţi, anormali
Vom deveni întâii sclavi sentimentali.

E deja târziu…

E deja târziu
O mare de stele acoperă cerul
Noaptea ca un elogiu
Îngroapă misterul.

E deja târziu
Tainic se face întuneric
Şi-n jur rămâne pustiu
Iar eu mă transform în eretic.

Recurs

Sugrumă-mi cuvintele
Să tac pe vecie
Să-ţi fie ele veşmintele
Într-o lume pustie.

Împrăştie-mi gândurile
Să uit nenorocul
Să-ţi fie ele zidurile
Când se mistuie focul

Zdrobeşte-mi gesturile
Să rămân nemişcat
Să-ţi fie ele leacurile
Când dincolo de pământ eşti plecat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.