Nu ştiu de ce de o vreme încoace a scăzut serios entuziasmul lucid de a scrie despre Basarabia. Ce ne opreşte? Acel preşedinte care s-a declarat ostil României deoarece îşi dă seama că este un lider vremelnic peste un teritoriu cu istorie românească? După cum ştim istoria are agresiunile ei provocate de jocul de interese al marilor puteri. A se vedea anul 1812, cînd Basarabia a fost tîlhărită de imperiul ţarist. Apoi Dictatul de la Viena, o înţelegere ticăloasă dintre doi puternici care au dezlipit Ardealul din trupul ţării. Apoi au venit alte lovituri crude pentru noi din care parcă nu dorim a învăţa nimic. Dacă şi istoria este redusă din şcoli ce oameni mai creştem? Cu cine ne vom înţelege despre destinul nostru? Din acest punct de vedere învăţămîntul este o durere. Ici, colo cîte un dascăl mai luminos ştie drumul cel bun. Da, îmi este teamă de mediocritate. Mai ales cînd ea se cuibăreşte în sferele puterii. Care acceptă condiţia de supuşi, de ploconituri pe la noi în spatele cărora nu locuiesc neapărat prieteni. Datoria noastră este să tragem semnale de alarmă. Iar îmi este teamă că batem toaca la urechea surdului. Să nu uit de unde am plecat. Să ne învingem prudenţa de a scrie despre Basarabia. Mai ales acum cînd spiritul unionist este ţinut sub clopot de sticlă. Recent vremelnicul lider de la Chişinău a declarat în cadrul unui interviu pentru presa din Belarus că aderarea Republicii Moldova la NATO înseamnă război. Spune răspicat: nu vom fi împotriva ruşilor, dar împotriva Occidentului, pe anumite poziţii, vom fi, s-a explicat Dodon. Consideră că dincolo de Prut este unul dintre cele mai înalte niveluri de creştinism dintre toate ţările. Mi se pare straniu ca un lider politic să măsoare tensiunea credinţei. Preşedintele moldovean s-a referit şi la relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. În viziunea lui, înţelegerea europeană a ţării va duce la dispariţia ei. Ştie el ce ştim şi noi. O eventuală aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar fi o cale de unire. Dacă guvernarea Moldovei la o etapă anumită va decide să se integreze politic în UE, ţara va exploda. Moldova nu va mai exista. Nişte raioane le vor lipi României. Noi nu putem permite categoric acest lucru, de aceea să pui astfel de condiţii e categoric interzis”, a ţinut să se ştie şi în Occident şi în Orient.
Între timp zeci de basarabeni luptă în estul Ucrainei şi în Siria ca mercenari. Sînt socotiţi trădători de Patrie, uzurpatori ai puterii de stat. Un demnitar moldovean a menţionat că salariul unui mercenar din Republica Moldova variază între o mie şi trei mii de euro pe lună. Unii sînt motivaţi financiar, iar alţii ideologic, susţinînd separatismul. Pe acest fond au început să intre în circuit public fel şi fel de informaţii care ne pun serioase semne de întrebare. Un oficial rus pune la îndoială chiar unificarea Germaniei. Cică nu s-a făcut prin referendum. Deci nu ar fi legitimă. La această informaţie a tras cu urechea Viktor Orban care s-a aflat în vorbă despre ce s-a întîmplat pe la noi în 1918. S-au limpezit opiniile antiunire care se anunţă la Budapesta şi care, în mod cert, va fi reluate şi de Moscova. În cele două capitale, la nivelul liderilor, ard serioase curiozităţi istorice. Îmi vine să zic: cine poate să-i oprească să-şi aducă aminte, unii, de Transilvania alţii de Basarabia. Declaraţiile liderului de la Chişinău aici bat. Să ne întrebăm sub semnul urgenţei: ce facem noi pentru a ne demonstra starea de fapt? Pînă acum ne-am ocupat de surogate şi pseudonime. Parcă ne este frică de istoria noastră. Ba unii doresc să amîne cinstirea Centenarului. Cum să amîni istoria? De aceea a scrie despre Basarabia, despre Marea Unire este o datorie. Să spunem, cu argumente, că marele actor al Unirii am fost chiar noi românii. Domnilor de la judeţe, municipii, oraşe şi comune, nu amînaţi istoria! Putem regreta amarnic. Oţelul are aceeaşi structură peste tot, dar cultură română face numai poporul român.
