A murit MARIA MARIŞ DĂRĂBAN! – şi nu pot să cred, şi nu pot să cred, şi mi se pare absurd, şi mi se pare nedrept. Dar oricum şi orice aş crede eu, vestea e adevărată – Maria Mariş Dărăban s-a stins duminică dimineaţă. Iar lumea merge mai departe fără Maria. Tot aşa cum, cu şase zile în urmă, nu puteam să accept că s-a stins Augustin Buzura. Şi lumea continuă fără el. Îmi trece fugar prin faţa ochilor chipul Mariei, zâmbetul ei cald, silueta fragilă, delicată. Personalitatea ei iradia luminozitate, instala un câmp benefic. Mare învolburată de furtună, viaţa a pus-o la încercări dure, iar în cele din urmă valuri grele abătute unul după altul au răpus-o, ne-au luat-o pe Maria, sărăcind şi mai tare lumea.
Un suflet tandru, artist autentic, Maria proiecta o privire ce răsfrângea în culori şi lumini subtile lumea, tăinuind tâlcuri ascunse în lucruri şi fiinţe. Sensuri pe care doar ochiul artistului le vede. Răzbătea în tablourile Mariei o lumină blândă venită parcă de dincolo de real. Filtrată cu talent pe pânze, acea lumină dulce indica relaţia tainică a artistei cu starea de zeitate, puterea de-a capta din transcendent o rază ori un mănunchi întreg, pentru a da lumii noastre mai multă lumină.
Mă simţeam bine, mă simţeam confortabil sufleteşte şi cumva în siguranţă, să ştiu că există, că avem în literatura română un scriitor ca Augustin Buzura. Un alergător de cursă lungă, un campion al culturii, un apărător al valorilor ce definesc identitatea umană şi verticalitatea în existenţă. Cel care a experimentat pe viu intemperiile istoriei de secol XX, îşi asuma şi să apere valorile dintotdeauna, salvatoare ale fiinţei naţionale şi, în fond, ale umanităţii, în faţa oricăror ameninţări ori simptome de factură morală, psihologică, socială, politică.
Ce fericiţi eram mai deunăzi! Ce plină era lumea când printre noi se aflau un prozator ca AUGUSTIN BUZURA, o pictoriţă ca MARIA MARIŞ DĂRĂBAN. Ce bogaţi eram şi nu ne bucuram îndeajuns de prezenţa lor. Doamne, e mult prea mult pentru o săptămână de miez de vară să plece unul după altul doi iubiţi creatori ai Nordului! Doamne, e prea mult! Dar Veghează-ni-i acolo în veşnicia Ta, Doamne, şi dă-le lor Lumina, Liniştea şi Pacea ta! Veşnicia va fi cu siguranţă mai bogată cu pictoriţa MARIA MARIŞ DĂRĂBAN şi cu scriitorul AUGUSTIN BUZURA! Fie-le ţărâna uşoară şi amintirea nestinsă!
Terezia Filip
