Atelierul de sculptură ”Moş Pupăză” face parte din Şcoala de vară ”Moş Pupăză”, componentă a festivalului Drumul lung spre Cimitirul Vesel, ediţia a 8-a, 23 iulie – 20 august 2017.
Lecţiile de sculptură în lemn sunt ţinute de sculptorul Petru Codrea, ginerele lui Pătru Godja (Moş Pupăză) şi la acest curs practic participă începători în meşteşugul cioplitului. Timp de o săptămână, în atelierul din Valea Stejarului, cursanţii se vor familiariza şi vor aprofunda această tradiţie veche, dar vie, a prelucrării lemnului, a transformării acestuia prin cioplire. Moş Pupăză (Pătru Godja) a creat de-a lungul anilor porţi maramureşene şi troiţe, făcând lemnul să vorbească despre viaţă, recunoştinţă, credinţă şi bucurie.
Atelierul de ţesut şi meşteşuguri femeieşti de la Valea Stejarului face parte tot din Şcoala de vară ”Moş Pupăză”. Cursurile atelierului de meşteşuguri tradiţionale femeieşti sunt susţinute de către femei iscusite din sat, care îi familiarizează pe participanţi cu arta cusutului pe pânză, a ţesutului, a confecţionării zgărdanelor.
Peter Hurley zice: „Activităţile au un scop comun: să intrăm în dialog cu centrul generator al culturii tradiţionale în forma ei autentică. Câştigul este de ambele părţi, vizitatori şi vizitaţi. Fiecare zi este împărţită în trei: dimineaţa – atelier de meşteşug, după-amiaza – atelier de dans social, seara – joc în sat. Sunt şi ateliere de dans deschise publicului larg, promovate în programul festivalului, destinate începătorilor, cu scopul de a învăţa câţiva paşi şi pregătire pentru jocurile în sat, cu aceeaşi instructori şi muzicanţi, în fiecare seară în alt sat. Scopul nostru este crearea de punţi între oameni şi împărtăşirea bucuriei. Avem şi o săptămână de ucenicie la ultima moară de apă funcţională de pe Valea Izei, a lui Mecleş din Săcel. Apoi, o săptămână de ucenicie de cusut cămeşi tradiţionale cu mătuşa Pălăguţa, la Hărniceşti, cu Maria Zapca la Săpînţa, dar şi sculptat şi pictat cruci de lemn cu Dumitru Pop Tincu la Săpânţa. Avem ateliere de muzică (ceteră, tulnic, fluier şi cimpoi), în Valea Stejarului. Vopsitul vegetal a fost ieri, la Călineşti. Întâlnire muzicală cu grupul Iza, mâine, la Berbeşti. Concerte sus pe Bradova, la Bârsana. În acest festival, Drumul lung spre Cimitirul Vesel, noi nu vrem grătare, burgeri sau mici, ci vrem mâncare de la sat. În momentul în care nu mai cumpărăm şi nu îi sprijinim pe cei din sat care produc mâncare, ei nu mai au motiv de existenţă”.
Duminică seară, a fost deschisă partea a II-a a festivalului, continuat în mai multe sate din Ţara Maramureşului, până la 20 august 2017. Ingredientele pentru mâncarea preparată duminică seara şi de Sfânta Maria Marie au fost cumpărate de la ţăranii din satul Valea Stejarului, care în urmă cu zeci de ani valorificau aceste produse pe piaţă la oraş, obicei acum dispărut. Doi bucătari experimentaţi – Sasha din Liechtestein şi Lina din Germania – au adus o bucătărie de campanie în care toată mâncarea este pregătită după metodele tradiţionale şi servită în veselă care se spală, nu de unică folosinţă (plastic). Resturile de mâncare au fost strânse şi date în hrana animalelor din gospodărie.
”Le mulţumesc tuturor locuitorilor din Valea Stejarului pentru că au pus cu toţii umărul să sprijine acest eveniment”, a spus Peter Hurley în Căminul cultural din sat, la masa festivă din 15 august, după liturghia de la Biserică. A explicat conceptul Şcoala de Vară Moş Pupăză astfel: ”O părticică din această poveste a pornit din Irlanda, în 2009, unde într-un sat, în memoria unui cimpoier vestit, dispărut prematur, se organizează anual o activitate pedagogică la care participă circa o mie de oameni, din care doar jumătate sunt irlandezi, ceilalţi sunt oameni care învaţă istoria şi tradiţia localităţii şi a zonei, declanşând un foc de bucurie asemănător unui festival. Lumea vine să simtă căldura aceasta emanată de acel foc viu. De la acel foc viu, aprins împreună cu familia celui care a fost vestitul meşter popular Pătru Godja Pupăză, s-a născut această şcoală Moş Pupăză. Un reprezentant al satului din Irlanda este prezent aici, la Valea Stejarului. În 1973, dacă trăiai într-un sat din Irlanda, singurul vis era să pleci de acolo. Zona umedă, ploioasă era fără viitor. Cultura tradiţională era pe cale de dispariţie şi nu era promovată în rândul tineretului. Acolo majoritatea erau oieri şi cimpoieri. De aceea, şcoala de vară de acolo reuneşte peste 300 de instrumentişi (cimpoieri, ceteraşi, zongoraşi), care, alături de ceilalţi participanţi, încearcă să revigoreze tradiţiile ce trebuie păstrate pentru vecie. Muzica s-a născut la stână. Ciobanii cântau pentru oi. De aceea, avem aici nu doar instrumentişti tradiţionali din Maramureş, ci şi tulnicari şi cimpoieri”.
Şi recenta ediţie a Festivalului Satele Unite ale Maramureşului – „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” îşi propune să reprezinte o campanie naţională de sensibilizare, care promovează valoarea satului românesc ca patrimoniu universal. În contextul rural autentic din satele maramureşene, Festivalul îşi doreşte să construiască punţi cu lumea urbană, între români şi străini, dar şi punţi între generaţiile din comunităţile locale, într-un context rural autentic şi viu care are nevoie de implicare civică activă pentru continuitate. Misiunea „Drumului Lung spre Cimitirul Vesel” se concentrează în jurul realizării acestor punţi de legătură, punând împreună ingredientele necesare pentru un imens „foc viu de bucurie” – cum zic organizatorii festivalului.
Duminică, 20 august, este programată, pentru închiderea festivalului, o horă imensă în jurul Cimitirului Vesel. Până atunci, la Bârsana, Valea Vişeului, Rona de Jos (duminică, fiii satului) şi în alte sate din Maramureşul istoric, Focul viu înflăcărează!
