Festivalul castanelor şi-a cîştigat renume mai ales prin concertele muzicale gratuite la care participă mulţi oameni din toată zona de Nord-Vest. În 2017, capul de afiş anunţat – Goran Bregovic – nu mai concertează, însă excepţionalitatea evenimentului rămîne valabilă!
Moda sărbătorilor locale s-a extins, oraşele şi comunele aprobă sume importante pentru organizare, de la 10.000 de euro în sus. Unele voci se opun, consideră că banii ar fi cheltuiţi mai cu folos în educaţie, sănătate, infrastructură. Cu 400.000 de euro, Baia Mare ar putea construi un cămin de bătrîni! Sărbătoarea Castanelor are în acest an format redus, nu mai sînt invitaţi Goran, Delia, Andra, însă vin alţi artişti, cu drepturi de autor mai mici. S-a făcut prin urmare un compromis, dar scopul rămîne acelaşi, ca programul să fie memorabil, apt să scoată cetăţenii din casă pentru tîrgurile cu produse industriale şi tradiţionale, unde se aplică preţuri promoţionale, pentru spectacolele din pieţe, pentru expoziţiile cu vînzare de produse de toamnă, flori, castane, must… O dată pe an, tot omul să iasă în oraş pentru o după-amiază sau o seară, să se simtă membru al comunităţii. Fanii muzicii populare se întîlnesc în centrul vechi, iubitorii de muzică simfonică aleg spectacolul cu Beethoven, adepţii muzicii alternative se lipesc de boxele cu mii de waţi. Cît mai mulţi să simtă faptul că fac parte din două grupuri cel puţin, cel mic bazat pe alegerea proprie şi cel mare în care ne încadrăm cu toţii, populari şi elitişti, oameni de rînd sau cu pretenţii, intrăm în mulţime şi imităm ce face mulţimea, rîdem zgomotos, strigăm un cunoscut în vacarm, mîncăm mititei cu scobitoarea şi bem must de Cicîrlău (cel puţin aşa este prezentat) din pahar de polietilenă.
Spectacolul este pe gratis, primăria plăteşte muzicienii din taxele de închiriere a terenului, deci indirect consumatorii de bere şi hamsii prăjite. Ideea esenţială a administraţiei locale este ca cetăţenii să petreacă un timp împreună, să nu fie singuri, să aibă în jur semeni, să simtă că sînt membri dintr-o mare cetate cu nume. Cu cît comuniunea se extinde, cu atît persoana se va simţi protejată şi în siguranţă, se va întoarce acasă mulţumită, chiar dacă a stat în mulţime doar trei ore, vreme în care a cheltuit cincizeci de lei, a privit bîlciul multicolor, n-a scăpat de copii la „ciocanele” rotitoare de te apucă ameţeala…
Să distingem între ceea ce există şi ceea ce ar trebui să fie în domeniul petrecerii timpului liber. Primăria organizează o dată sau de cîteva ori pe an evenimente în care sînt atraşi locuitorii, însă aceştia au timp liber zi de zi, pe care prea des îl petrec în activităţi sedentare, nerecomandate de medic – căci valoarea pe care o apreciem este viaţa activă. În loc să stăm 4-5 ore cu ochii fixaţi la televizor sau computer, este de preferat să activăm într-un club, fie şi cu o cotizaţie, unde se întîlnesc cei pasionaţi de activităţi comune de ordin sportiv, artistic, filantropic, ştiinţific, educativ. Primăria ideală este cea care susţine zi de zi asociaţiile de petrecere a timpului liber. Între primărie şi cetăţean se creează o relaţie care devine valoroasă dacă se bazează pe simetrie şi egalitate. Existenţa unor posibilităţi diverse de petrecere a timpului liber în grup este la noi un deziderat – de vreme ce alte nevoi publice sînt urgente.
Cetăţenii reacţionează la stimulii psiho-sociali, sesizează că evenimentul castanelor atrage atenţia, i se face publicitate favorabilă, programul a fost comunicat pe canalele mass-media, în joc intră toate forţele comunităţii, este o nevoie socială, un act promoţional şi optimizat cu anticipaţie, aşa că lumea iese an de an la festival. Participanţii sceptici au în mijlocul mulţimii o revelaţie: oamenii se percep unii pe alţii ca într-un stup, subordonaţi aceluiaşi principiu măreţ. Haideţi aşadar la castane!
