Artistul plastic Mihai Olos (1940 – 2015) la puţin timp după trecerea sa în lumea de dincolo îşi surprindea vizitatorii cu o expoziţie bogată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.
Un critic numeşte această întîmplare „Efemeristul” după numele dat artistului de către cei care îl aveau în supraveghere în dosarul de urmărire informativă ori cum s-o fi numind. Ambasadorul Germaniei, aflat la vernisajul din anul 2016, îl caracterizează succint, dar expresiv pe Mihai Olos: „un geniu între curentele artistice, la interfaţa dintre expresionism şi realismul socialist, dintre două ţări şi două culturi, de care s-a simţit legat întreaga sa viaţă, urmându-şi mottoul faustian: Ah! Două suflete-s în mine.” S-a scris mult despre Mihai Olos , unii l-au descoperit abia acum, alţii îl ştiau altfel decît înainte de expoziţia din acest an. Dacă aş aminti doar cele trei eseuri ale lui Petre Tănăsoaica din Romania Literară ori eseul lui Ion Papuc din Convorbiri literare, articolul comemorativ al lui Ioan Mariş din Tribuna (Sibiului), al lui Ioan Igna din Baia Mare în Graiul Maramureşului.Să nu uităm contribuţia directorului muzeului Călin Dan în respectul arătat artistului. Ana Olos a publicat în anul morţii artistului fragmente de jurnal: „Mihai Olos. La poveşti în casa de paie, visînd la oraşul-sat universal,” Editura Fundaţiei Triade. În cel mai recent număr din Viaţa Românească, Florin Toma îl numeşte pe artist un arhetip, îi aduce la un loc pe criticul Aurel Mocanu şi Ruxandra Garofeanu pentru a-l caracteriza pe artistul român care a sfârşit în Germania unde a trăit în ultimul sfert de veac. Foarte expresiv se exprimă despre Mihai Olos şi atelierul său Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, după ce este reprodus un articol scris cu vreo cinci ani în urmă de Ioan Zubaşcu.
Mihai Olos a scris şi versuri, unii aşteaptă măcar un volum din sutele de poeme scrise ori un catalog. Spunea doamna Helga Fessler că există intenţia de a se alcătui un catalog Mihai Olos care ar putea să dureze, însă. Oricum revista Viaţa Românească ni l-a adus în actualitate pe artistul băimărean făcîndu-ne să ne amintim de anii-n care… eram mai veseli şi mai tineri.
(Ştefan Jurcă)
