Frumos şi bine-venit proiectul cu titlul de mai sus, gândit de „Fundaţia Copiii pentru copii – copiii păcii” (preşedinte Rodica Silvia Pop), în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Maramureş şi sprijinit financiar de Consiliul judeţean Maramureş. Pornind de la ideea că şcoala este principalul factor de educare şi formare a generaţiei tinere, proiectul propune profesorilor din şcoli, într-o abordare interdisciplinară, idei despre ce trebuie să însemne în conştiinţa elevilor Centenarul Marii Uniri, care debutează odată cu ziua de 1 Decembrie.
Cartea a fost lansată la Muzeul Judeţean de Istorie, printre exponate şi chipuri care vorbesc despre maramureşenii care au participat la Alba Iulia acum 99 de ani, unde, într-un entuziasm extraordinar, 100 000 de oameni strigau într-un glas „Vrem să ne unim cu ţara”. Au vorbit despre semnificaţia acestui moment solar în viaţa României subprefectul Alexandru Cosma, conferenţiarul universitar Ioan Mircea Fărcaş, preotul Cristian Ştefan, muzeografele Lucia Pop şi Oana Leşiu, inspectoarea Amelia Bănică şi Viorica Pârja, care a străbătut, cu mulţi ani în urmă, meridianele alături de Fundaţia „Copiii pentru copii – Copiii păcii”, ducând până în ţara celor 7107 insule – Filipine – pacea, prietenia şi cultura românească.
Alături de semnături precum cea a dr. Ilie Gherheş, Cristian Ştefan, Viorel Rusu, Simona Fărcaş, Marius Câmpeanu şi alţii, profesori şi învăţători îşi expun gândurile despre evenimentele care au avut loc acum 99 de ani. Coordonatorul proiectului, profesoara Rodica Pop, a înnobilat momentul cu prezenţa unui grup de copii de la Şcoala „Nicolae Iorga”. Mici şi mari au intonat Imnul Naţional şi s-au prins în marea Horă a Unirii, pe melodia cântăreţului Ionuţ Sima. Întărind ideea că trecutul poporului român trebuie prezentat potrivit adevărului istoric.
În această perioadă învolburată şi în interiorul României, dar şi în exterior, e bine să accentuăm că măreţia zilei de 1 Decembrie stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan venit din străfundurile conştiinţei unităţii neamului. Este adevărat că acest elan a fost însufleţit şi dirijat de fruntaşii politici ai vremii spre ţelul dorit.
Mulţimea prezentă la Alba Iulia, în ziua în care s-a hotărât Unirea cea Mare nu era o masă amorfă de oameni veniţi la o chemare din ajun, care nu ştiau nici pentru ce au venit şi nici ce vor. Dimpotrivă, în Sala Marii Uniri, pe Câmpul lui Horea, pretutindeni, în oraş şi în afara oraşului, românii au fost pe deplin conştienţi pentru ce au venit.
În prag de mare sărbătoare să mai adăugăm că fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu. Şi fiecare avem datoria să ţinem aprinsă flacăra identităţii naţionale, ca să nu ne pierdem prin vreme.
