Tulburarea narcisică de personalitate

0
314

Tulburarea narcisică de personalitate este caracterizată printr-un model de grandiozitate (fantezie sau comportament real), o nevoie copleşitoare de admiraţie şi, de obicei, o lipsă totală de empatie faţă de ceilalţi.

Persoanele care suferă de această tulburare consideră adesea că sunt de o importanţă primordială în viaţa tuturor celor cu care se întâlnesc. În timp ce acest model de comportament poate fi potrivit pentru un rege din secolul al XVI-lea, în general este considerat inadecvat pentru majoritatea oamenilor obişnuiţi de astăzi.
Persoanele cu tulburare narcisică de personalitate au adesea atitudini snobiste, dispreţuitoare sau superioare. De exemplu, un individ cu această tulburare se poate plânge de o „grosolănie” sau de o „prostie” a unui chelner neîndemânatic sau poate încheia o evaluare medicală cu o evaluare condescendentă a medicului.
O tulburare de personalitate este un model durabil al experienţei şi comportamentului interior care se abate de la norma culturală. Modelul este văzut în două sau mai multe dintre următoarele domenii: cogniţia, sentimentele, funcţionarea interpersonală sau controlul impulsurilor.
Modelul de durată este inflexibil şi răspândit într-o gamă largă de situaţii personale şi sociale. Aceasta conduce, în mod obişnuit, la o afectare semnificativă a spaţiului social, a muncii sau a altor arii de funcţionare. Modelul este stabil şi de lungă durată, iar debutul acestuia poate fi urmărit până la vârsta de adult tânăr sau chiar până în adolescenţă.

Simptome

Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare narcisică de personalitate (TNP), ea trebuie să îndeplinească cinci sau mai multe dintre următoarele simptome: Are un sentiment grandios de autoimportanţă (de exemplu, îşi exagerează realizările şi talentele, se aşteaptă să fie recunoscută ca fiind superioară fără să aibă realizări corespunzătoare) • Este preocupată de fantezii de succes nelimitat, putere, strălucire, frumuseţe sau iubire ideală. Consideră că este „specială” şi unică şi poate fi înţeleasă sau se poate asocia doar cu alţi oameni (instituţii) tot “speciali” sau cu un statut ridicat. • Are nevoie de admiraţie excesivă. • Are un sentiment foarte puternic că i se cuvine totul (de exemplu, are aşteptări nerezonabile legate de un tratament deosebit de favorabil sau de respectarea automată a aşteptărilor sale). • Îi exploatează pe ceilalţi (de exemplu, profită de ceilalţi pentru a-şi atinge propriile scopuri). • Lipsa empatiei, nu doreşte să recunoască sau să se identifice cu sentimentele şi nevoile celorlalţi. • Este adesea invidioasă pe alţii sau crede că alţii o invidiază. • Afişează regulat comportamente sau atitudini arogante.
Deoarece tulburările de personalitate descriu modele de comportament de lungă durată, ele sunt cel mai adesea diagnosticate la vârsta adultă, pentru că un copil sau un adolescent este în continuă dezvoltare şi maturizare şi are schimbări de personalitate.
TNP este mai prevalentă la bărbaţi decât la femei şi se crede că apare în aproximativ 6% din populaţia generală, potrivit unei noi cercetări.
La fel ca majoritatea tulburărilor de personalitate, TNP va scădea de obicei în intensitate odată cu vârsta. Multe persoane care se confruntă cu câteva dintre cele mai extreme simptome le au de obicei până la 40 sau 50 de ani.

Cauze şi tratament

Cercetătorii de astăzi nu ştiu ce cauzează această afecţiune. Există totuşi multe teorii cu privire la posibilele cauze ale tulburării narcisice de personalitate. Majoritatea profesioniştilor se folosesc de un model biopsihosocial de cauzalitate – cauzele sunt probabil datorate: factorilor biologici şi genetici, factorilor sociali (cum ar fi modul în care o persoana interacţionează în dezvoltarea timpurie cu familia şi prietenii şi cu alţi copii), factorilor psihologici (personalitatea şi temperamentul persoanei, modelate de mediul ei şi abilităţile învăţate pentru a face faţă stresului) .
Acest lucru sugerează că nu doar un singur factor este responsabil – mai degrabă, natura complexă şi probabil intersectată a tuturor celor trei factori care sunt foarte importanţi.
Dacă o persoană are această tulburare de personalitate, cercetările sugerează că există un risc uşor crescut pentru ca această tulburare să fie „transferată” şi copiilor săi.
Tratamentul tulburării narcisice de personalitate implică de obicei psihoterapie pe termen lung cu un terapeut care are experienţă în tratarea acestui tip de tulburare de personalitate (prin terapie individuală sau de grup).
Medicamentele pot fi, de asemenea, prescrise pentru a ajuta în cazul tulburărilor specifice şi simptomelor debilitante.
Dr. Nadia Gorduza, medic psihoterapeut

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.