Scaunul de ministru

Formarea noului Guvern a fost amînată pînă mîine, liderii PSD vor propune şi persoane cercetate penal, în temeiul recunoaşterii prezumţiei de nevinovăţie. Constituţia nu prevede criterii de integritate pentru miniştri, însă precauţia ar trebui să-i determine pe liderii naţionali social democraţi să nu voteze candidaţi cu probleme penale.
Riscul este prea mare să pui în fruntea unui minister, cu miliarde de lei pe mînă, un om care a săvîrşit fapte penale. Aşadar, partidul ar fi bine să-i selecteze pe cei mai fără de pată dintre membrii săi în posturile cheie din stat, nu pe cei vulnerabili la infracţiuni. Să fie excluşi cei care au bube negre în ce priveşte cinstea, corectitudinea, virtutea, moralitatea, chiar dacă legea nu o cere în mod expres. Şi bolile cronice ar trebui să limiteze sau să restricţioneze accesul într-o funcţie publică de stat ce presupune un efort intelectual şi fizic prelungit în serviciul poporului. Însă cea mai importantă condiţie ar fi experienţa în administraţia centrală, aşa că n-ar trebui să fie numit ministru cel care n-a trecut muncind prin sistem!
Se întîmplă des ca pe fotoliul de ministru să fie pus un domn de altă meserie. Este bine, este rău? Să gîndim logic: cel fără legătură cu sectorul nu va înţelege ce se întîmplă, se va baza pe părerile consilierilor şi va face greşeli pe care un profesionist le-ar evita. În mod normal, miniştrii ar trebui să deţină diplomă universitară în domeniul ministerului şi vechime ca secretar de stat. Este dilematic să aşezi în fruntea unei structuri administrative un om care n-o cunoaşte din interior, de pe posturi nodale. Rolul său ca şef va fi decorativ, ceea ce nu ne dorim. Pentru presă, aceşti outsideri devin ţinte umoristice: ministrul Agriculturii nu deosebeşte orzul de ovăz…
Politicienii suspectaţi de fapte de corupţie sau abuz în serviciu trebuie să-şi dea demisia din funcţia publică de conducere, pînă la aflarea sentinţei, ceea ce înseamnă de regulă încheierea carierei de politician – chiar dacă este achitat, precum a fost Petru Cupşa, fost viceprimar al Băii Mari. Sistemul judiciar încă n-are reguli de responsabilizare a judecătorilor şi procurorilor, sau măcar de asigurare a unui proces corect, cu respectarea dreptului la apărare în toate fazele procedurale, incluzînd şi prezumţia de nevinovăţie, iar orice dubiu cu privire la vinovăţie să fie folosit în favoarea persoanei suspectate sau acuzate. Abţinerea de la orice faptă cu iz penal şi aplicarea principiului transparenţei sînt cele două centuri de siguranţă pentru politicieni, şi nu numai!
Democraţia presupune o justiţie independentă, datoare să colaboreze cu puterile legislativă şi executivă, mai ales în aceste condiţii de criză, cînd parlamentari şi miniştri acuză sistemul judiciar că produce erori şi cercetări abuzive, pe baza unor delaţiuni provocate artificial, fiind condamnate fapte dovedite cu probe incerte. Conflictul se va încheia după ce noile legi ale justiţiei vor fi europenizate, iar politicienii vor fi învăţat să-şi vadă de treburile lor pentru care sînt plătiţi regeşte. Pînă atunci, cei cercetaţi penal trebuie să se retragă – acelaşi lucru şi în cazul funcţionarilor. Cei investiţi cu autoritate de stat să fie controlaţi eficient în ce priveşte respectarea standardelor etice şi de integritate.
Implementarea Directivei UE 2016/343 privind prezumţia de nevinovăţie pînă la condamnarea de către instanţă este o obligaţie a României şi va rezolva excesele magistraţilor. Expunerea arestaţilor în posturi degradante, cu cătuşe la mîini, nu este permisă în Europa, dar la noi se practică, în tandem cu alte practici exagerate, cum ar fi interzicerea ocupării de funcţii publice după ispăşirea pedepsei şi albirea cazierului.
Mîine, propunerile de ministru vor fi votate de conducerea naţională a PSD, pentru ca răspunderea să fie comună şi asumată politic. Dorim ca persoanele cercetate penal să nu fie alese!