M-am întrebat în aceste zile cînd s-a stîrnit în mine preocuparea pentru Basarabia? Cam demult. Despre Basarabia am auzit de la un bătrân din sat care a trecut Prutul ca ostaş al armatei române. Cuvîntul îl mai foloseam cu prudenţă în diferite împrejurări. Primul basarabean cu care am vorbit vreo două zile la Ieud a fost poetul Liviu Damian, în 1983. După ce Prutul a fost presărat cu flori, Grigore Vieru mi-a vorbit de Basarabia la Chişinău, regizorul Emil Loteanu la Bucureşti, iar academicianul Mihai Cimpoi la Cluj-Napoca. Nicolae Dabija, marele patriot, mi-a descris sufletul din istoria Basarabiei chiar în satul meu, Deseşti. Sentimentul basarabean al fiinţei l-am cultivat cu perseverenţă. Am devenit un unionist convins, dar nu ştiam cînd se va întîmpla minunea. Calculam la rece contextul internaţional. Amestecul Răsăritului, oscilarea Apusului, iar în România relaţiile cu Republica Moldova au suficientă discreţie. După proclamarea statului moldovean, relaţiile la nivel înalt între Bucureşti şi Chişinău s-au transformat într-un adevărat spectacol politic. De aceea noi care ne ocupăm cu tresărirea nu puteam face afirmaţii ferme, ci am navigat cu opţiuni şi cu orizonturi nedefinite. Ne legănam frumos cu folclorul unionist. Şi totuşi mai aveam cîteva poziţii care nu ne lăsau doar să visăm. Mă gîndesc la Rezoluţia 148 din 1991 a Congresului Statelor Unite care se încheia spunînd că Republica Moldova şi România au dreptul să înceapă negocierile de reunificare. Este un document care pare uitat. Singurul politician mai răsărit, ne place nu ne place, care ţine trează ideea Unirii este Traian Băsescu. El a spus-o răspicat: singura soluţie pentru Republica Moldova e Unirea cu România. Falşii unionişti zîmbeau şi ideea intra în derizoriu. Raţionali şi fermi se dovedesc Studenţii Independenţi – Dacii – alături de cîţiva profesori care analizează obstacolele pe care Ţara le înfruntă în prezent în vederea înfăptuirii Unirii. Am mai scris despre atitudinea prounionistă a ambasadorului rus Valeri Kuzma.
Se crede că ruşii încearcă să-şi legitimeze anexarea şi ocuparea Crimeei aducînd în discuţie viitoarea Unire dintre România şi Republica Moldova. Studenţii folosesc convingeri: Centenarul nu înseamnă o sărbătoare fadă, înseamnă de fapt reîntregirea naţională! Aţi auzit şi Dumneavoastră ce îmi era mai greu să cred că se va întîmpla în acest an. 17 localităţi din Republica Moldova cer Unirea cu România. Se aşteaptă ca numărul lor să crească. M-am întors în istorie şi am aflat o similitudine de luat în seamă. Şi în urmă cu o sută de ani, startul reunificării a fost dat de administraţiile din judeţele Bălţi, Soroca şi Orhei ajungîndu-se ca la 27 martie 1918 toată puterea locală să fie parte a României. Cam din acelaşi perimetru aleşii locali au semnat Declaraţia, deocamdată simbolică, pentru Unire. Clubul Istoricilor din Republica Moldova comunică întregii Basarabii îndemnul naţional de reunificare. „Cerem autorităţilor centrale ale Republicii Moldova să intensifice căile optime de refacere a unităţii naţionale politice a poporului nostru, întreruptă brutal prin forţa armelor, în fatidicul an 1940”. Înstrăinatul preşedinte Dodon a trecut la ameninţări. Are şi el o listă cu localităţi care au semnat împotriva Unirii. Ba mai mult, ameninţă falsificînd istoria. „Unirea înseamnă război civil. Nu va mai trece ca în 1918 cînd aţi stat cu mitralierele şi aţi impus Sfatului Ţării să voteze Unirea”. Potrivit lui Dodon cele mai grele perioade din istoria contemporană a Republicii Moldova au fost legate anume de tendinţele unioniste. Rusofilul ameninţă cu un referendum pentru Unire. El mizează pe rusofoni şi minorităţi. Dar unioniştii sînt pregătiţi. Şi Sadova, localitatea de baştină a lui Dodon, intenţionează să semneze declaraţia de Unire. Întreb ferm: oare România este pregătită pentru acest pas istoric? Doar cîţiva jurnalişti au abordat subiectul. Politicienii tac. Au alte preocupări. Noi trudim la Unirea spirituală. Dar avem nevoie de sigiliu ca documentul să fie valabil. Cert este că se mişcă Basarabia. În Ziua Buneivestiri se vor aduna 100.000 de oameni în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău.
Chiar nu inteleg de ce este atit de greu! Dupa cunostintele si simtamintele noastre unirea trebuia demult realizata. Chiar sa nu vrea roamanii sa se uneasca cu Romania? Cind au aceasta posibilitate. Rusia n-are de ce sa se opuna si nu cred ca se opune. Totul depinde doar de romani. Sa nu mai fie romani in R Moldova?
Cit despre politicienii de la Bucuresti, se vede ca virfurile lor, Dragnea si Tariceanu, au cu totul si cu totul alta agenda. Principala lor preocupare este sa faca din Ungaria o putere regionala. Deci, ei cu ale lor, noi cu ale noaste. Si una din primele noastre actiuni ar trebui sa fie bagarea la zdup a celor doi. Pe urma este posibil ca toate celelalte sa urmeze un curs normal.