Ajuns la vîrsta de 81 de ani, deşi nu-i dai 70, pictorul Vasile Jurje din Cicîrlău îşi prezintă activitatea artistică de o viaţă în albumul „Călător prin lumea artelor”, apărut la „Eurotip” Baia Mare, în 2017. Nu se putea o mai frumoasă mulţumire adusă muzelor artelor plastice şi un mai frumos dar la împlinirea vîrstei de 80 de ani!
Vasile Jurje s-a născut în 26 iunie 1936, fiind al 5-lea copil al unei familii de ţărani cu stare materială modestă, cum ne spune. Doi fraţi de-ai săi au căzut pe front, iar în 1945 i-a murit mama şi o soră, ca în 1948, la 12 ani, să rămînă orfan şi de tată. Se părea că soarta amară l-a aruncat într-un hău şi că nu se va mai ridica niciodată. Însă a avut noroc cu acele timpuri în care şcolile erau cu întreţinere gratuită. Aşa că nu a mai desenat avioane pe hîrtie, ci a urmat Şcoala medie de arte plastice din Baia Mare (2 ani), apoi a trecut la Şcoala de artă din Timişoara, unde a învăţat tehnica artelor decorative, obţinînd calificarea de tehnician litograf, pe care a practicat-o puţină vreme, la Întreprinderea poligrafică din Cluj. A fost admis la Institutul de arte plastice din Cluj, secţia pictură, însă după doi ani s-a transferat la Institutul de arte plastice din Bucureşti, secţia scenografie, pe care l-a absolvit cu examen de stat în 1967 şi referinţe de la profesori celebri. A lucrat ca scenograf pe rînd la teatrele din Turda, Botoşani, Brăila, Bacău, Piatra Neamţ şi Constanţa, de unde s-a pensionat din postura de şef de secţie.
Şevaletul l-a însoţit mereu, a desenat şi a pictat ca o evadare, avînd o activitate expoziţională semnificativă, şase expoziţii personale şi 26 de grup, în care a prezentat lucrări de grafică, pictură şi machete de scenografie (meseria sa). Este membru vechi al Uniunii Artiştilor Plastici. În cele din urmă, s-a pensionat şi în 2005 s-a întors în Cicîrlău, unde şi-a cumpărat o casă lîngă vale şi sub pădure, unde locuieşte în cea mai mare parte a anului.
În albumul aniversar, sînt reproduse color o sută de lucrări: picturi, grafică şi schiţe de decor, selectate din toate etapele devenirii sale. Dr. Tiberiu Alexa scrie, în introducerea albumului, că Vasile Jurje a ajuns la ora maturităţii senioriale. Despre arta picturală şi scenografică a lui Vasile Jurje au scris cronici: Florica Cruceru, Alice Dinulescu, Dorel Schor, George Genoiu, Natalia Stancu, Valeria Ducea (revista Teatrul: „Admirabil decor…”), Constantin Prut, Alexandra Titu, Julieta Ţintea, Ştefan Oprea, Constantin Brehnescu…
Pictorul îşi descrie viaţa şi cariera în cuvinte puţine, pline de miez: „Mi-am lăsat tinereţea în lumea mirifică a teatrului. La trasul cortinei, s-au risipit toate creaţiile mele. Precum Sisif, împing din nou un colţ de stîncă atîrnat de un şevalet. Poate voi reuşi…”
Arta sa este strîns legată de scenografie, de lumea mirifică a teatrului, care i-a adus mari satisfacţii, premii, fiind socotit printre cei mai talentaţi scenografi din ţară, memorabile fiind scenografiile sale de la teatrele din Piatra Neamţ, Iaşi, Botoşani şi Constanţa. Pictura a venit ca o nevoie sufletească de a-şi fixa viziunile plastice, căci în patrulaterul ramei încap mai multe lucrări, fiecare fiind o întreagă expoziţie. Vasile Jurje mărturiseşte: „Nici o lucrare nu este definitivă, mereu adaug sau modific cîte ceva, uneori o stric şi mă cert, apoi mă iert. Suprafaţa picturilor mele rămîne o poartă prin care călătoresc spre alte lumi”.
De Vasile Jurje auzisem doar, ştiam că unu’ de-a Jurjii lucrează la teatrul Fantasio. L-am întîlnit în pădurea de pe muncelul Secătura din Cicîrlău, culegea ciuperci, un bărbat cu barbă, singur printre copaci, mi s-a părut o închipuire. În picturile sale totul e reamintire din mit, mişcare spirituală, joc al ielelor, expresie a decantărilor din perioadele de creaţie prin care a trecut, păstrînd tuşele scurte precum ale impresioniştilor şi pensulaţia fluidă precum a lui van Gogh. Vasile Jurje s-a găsit pe sine şi ne produce o bucurie, asemenea marilor artişti, la vîrsta cînd totul i se pare un joc de-a culorile.
