De 8 martie, sărbătorim femeile şi uităm că se vorbeşte despre al treilea sex, aflat între femeiesc şi bărbătesc, confuzie introdusă de cei care vor muncitori dedicaţi la serviciu şi hedonişti în timpul liber. Noi sîntem conservatori din perspectivă culturală şi cinstim principiul feminin în forma sa cea mai frumoasă, elegantă şi pură. Este un prilej să le felicităm, chiar dacă-i o zi lucrătoare (statul nu pare interesat să transforme 1 şi 8 martie în zile libere). Priviţi-le cum pun miez şi emoţie în ce fac, cu cîtă atenţie răspund la salut, conciliante şi populare, doamnele nu se înconjoară cu gard ghimpat şi atitudini protocolare!
Trăim într-o lume capitalistă, concurenţială, în care femeile îşi fac cu greu loc, deşi au talentul că negocieze şi să fie atente la nuanţe. Bărbaţii sînt percepuţi ca fiind mai puternici, însă uneori prestigiul îi depăşeşte. Situaţia se schimbă net de la o generaţie la alta şi rolurile se inversează, cel puţin în unele domenii (învăţămînt, sănătate, servicii). Doamnele ocupă funcţii de conducere fără teamă de provocări, se dovedesc luptătoare şi curajoase în decizii, atrag aliaţi pe orice cale, ne surprind cu faţa lor fermecătoare şi emoţionată de a fi în centrul atenţiei. Atunci e clipa să le încurajăm!
Rar vezi femei care-şi expun teoriile şi principiile, nu, nu, preferă să fie practice, găsesc căi de acces să treacă dincolo de munte, chiar dacă pentru asta trebuie să-i convingă şi să-i îmblînzească pe bărbaţi, să-şi dezvelească ingenuitatea şi să se coalizeze cu aceştia. Nu pun patimă, evită derapajele şi compromisurile – pe care noi adesea le acceptăm. Mai mult decît credem, femeile se tem de singurătate şi preferă familia, echipa, grupul, siguranţa comunităţii, caracteristică generată de instinctul lor matern. Încearcă să creeze dinastii matriarhale, dar nu devin tiranice – istoria are doar cîteva excepţii.
Dacă e să epateze, o fac vestimentar, în limita a ce se poartă, cu puţin sub nivelul scării lor sociale. Nici în profesie nu deraiază de la traseul sigur, nu vor să fie unice pe orice preţ, cariera se află mereu la un pas în urmă, cu convingerea că nu ele vor schimba lumea şi lucrurile. E clar, n-au vocaţie de martir, nu se îmbată cu apă rece, precum sexul opus, tare, care riscă şi înfundă … puşcăriile. Doamnele ştiu să iniţieze comunicarea şi să ajungă la cooperare cu cei din jur, trucul e simplu, pun în joc nevoile celorlalţi, întind mîna, chiar dacă bărbaţii practică gestul de a arăta palma goală a dreptei. Învinge stilul feminin de a lucra în echipă folosind calităţile complementare. Socotite mai slabe, femeile sînt obligate să fie cu un pas înaintea bărbaţilor, deşi nu se plîng, discriminarea de gen există doar în biserică (bărbaţii stau în faţă) şi în domeniul statuilor, căci a rămas ambiţia masculilor să fie sculptaţi în marmură şi expuşi în piaţa mare, călare pe situaţie!
Psihologic, noi pierdem, iar din această polarizare artificială ele cîştigă. Deschise şi conştiincioase, utilizează resursele şi oportunităţile ieşite în cale şi progresează. Chiar dacă dau dovadă de emoţii negative (plîng mai des decît bărbaţii), femeile au o mai mare stabilitate psihică, nu confundă ce sînt cu ce cred ele că sînt, suportă critica, greşesc mai puţin, au o stimă de sine crescută, un optimism accentuat, ceea ce le creşte eficienţa şi calitatea acţiunilor.
În concluzie, doamnele sînt mai fericite, au durata de viaţă mai ridicată şi o stare de sănătate mai bună – sîntem obligaţi să le recunoaştem superioritatea! Prin urmare, vrem să colaborăm, să nu le blocăm la mantinelă, să nu le punem în colţul zidului, să avem încredere că ele pot rezolva problemele, să le susţinem e o obligaţie morală. Soarta noastră, fericirea, progresul, destinul comun depind 50% de ele, soţiile, fiicele, mamele, bunicile, surorile, doamnele şi domnişoarele care ne suportă faptele, defectele, inadaptările, refulările, deficienţele masculine de convieţuire… Vă sărutăm mîinile, cum e obiceiul vechi!
