Amintiri despre ÎPS Justinian Chira • Minuni din viaţă şi după plecarea în Veşnicie

0
1926

În 28 mai, vrednicul de pomenire ÎPS Justinian Chira, fostul arhiepiscop ortodox al Maramureşului şi Sătmarului, ar fi împlinit 97 de ani. Ierarhul îi priveşte acum pe fiii săi iubiţi de Sus, din Cer. Cei care l-au iubit mărturisesc că dragostea lor nu s-a stins, ci devine tot mai puternică. Ei ştiu că acum au un sfânt al lor, “Sfântul maramureşenilor” care îi ocroteşte, se roagă pentru ei la Tronul Ceresc şi îi sprijină atunci când au nevoie de el. Un lucru e cert: cei care l-au văzut măcar o dată în viaţă nu l-au uitat şi nu îl vor uita niciodată, pentru că avea ceva aparte în prezenţa lui, ceva nepământesc.

“De unde ştia despre viaţa mea?”

Amintirile fiilor săi duhovniceşti sunt mai vii ca oricând. Silvia Criste îşi aminteşte că a ajuns la ÎPS Justinian în urmă cu vreo 9 ani, în Postul Crăciunului. Era însoţită de copiii de la centrul de plasament unde lucra ca educator. Micuţii erau şi ei încântaţi de faptul că mergeau cu colinda la episcopie. Silvia nu bănuia atunci că întâlnirea aceea îi va schimba viaţa.
“În timp ce copiii colindau, ÎPS Justinian privea spre cer, prin geam. La un moment dat şi-a întors privirea către colindători şi făcea semn cu mâna ca o chemare spre dânsul. Nu ştiam cui se adresa acel gest. Am privit spre colega mea şi am început să trimitem copiii ca să-i binecuvînteze. El continua chemarea, iar colega îmi spune să merg înspre vlădica pentru că poate are nevoie de ceva. Cu emoţie am mers lângă el şi imediat şi-a pus mâinile pe umerii mei. Apoi mi s-a adresat: Femeie, nu mai fii tristă, fii fericită, ai avut un sfânt în casă cu numele Ioan. El a mai avut un frate Vasile. Amândoi au plecat de pe pământ într-un an. Am rămas uimită de ceea ce mi-a spus. De unde ştia despre viaţa mea particulară, Ioan fiind soţul meu care plecase de foarte tânăr la Domnul”, a spus Silvia Criste.

“Lasă trecutul deoparte, nu te gândi la viitor căci pierzi prezentul”

Femeia îşi aminteşte că a continuat dialogul cu ÎPS Justinian: Cum să fiu fericită părinte, când nu am apucat să ne bucurăm împreună de viaţa aceasta, plecând din lume destul de tânăr? Cum o să-mi cresc de una singură, fetele minore? Atunci ÎPS Justinian a răspuns: “Femeie, asta a fost Voia Domnului. Ioan a fost o persoană aleasă, fii fericită, priveşte înainte căci Domnul este lângă tine. Lasă trecutul deo­parte, nu te gândi la viitor căci pierzi prezentul”, a continuat relatarea maramureşeanca. Ea a adăugat faptul că “la început nu am înţeles vorbele sale, dar în timp sfaturile pe care mi le-a dat s-au adeverit zi de zi. Şi din acel moment a devenit pentru mine ca o rază de lumină. Prin plecarea sa la Domnul, ÎPS Justinian a devenit îngerul meu protector, ceas de ceas, clipă de clipă”, a mai spus Silvia.

“Sunt oameni sfinţi care te ajută mereu”

Oamenii vin şi acum la mormântul său şi îi spun of-urile, dar şi bucuriile. Sunt convinşi că ierarhul îi aude şi că nu rămâne indiferent la rugile celor care îl iubesc atât de mult. Emilia locuieşte acum în Budapesta. În urmă cu aproape 9 ani, era într-o situaţie dificilă. Divorţase, nu avea ce să mănânce. A avut un umăr pe care să plângă, dar mai ales un umăr care să-i fie alături în toată această suferinţă, ajutând-o şi încurajând-o să-şi refacă viaţa. Acesta a fost ÎPS Justinian. “M-a ajutat mult. Am divorţat. Nicio bucată de pâine nu puteam să-mi cumpăr pentru că soţul a dus tot din casă. Nu am putut să ajung la înmormântare, dar vin când pot la mormântul său. A fost un om tare bun. Privirea lui te făcea să te linişteşti. Prima dată am început să plâng. Sunt convinsă că e un om sfânt. Cine nu crede în aşa ceva e un mare prost. Sunt oameni sfinţi care te ajută mereu”, a mărturisit Emilia din Budapesta.

O ploaie binecuvântată

Sunt persoane care au fost martorii unor minuni chiar şi după trecerea sa în Veşnicie. O maramureşeană şi-a amintit că se îndoia de faptul că ÎPS Justinian o va ajuta de acum înainte, considerându-se prea păcătoasă pentru ca glasul rugăciunii ei să poată fi auzit de un sfânt. ÎPS Justinian i-a demonstrat că e alături de ea şi acum. Într-o zi venise la mormântul “Voievodului Maramureşului”. Era însoţită de două prietene. Ele au mers să vorbească cu stareţul Mănăstirii Rohia. Ea a rămas la mormânt. Între timp, a început ploaia. Surprinzător, în locul în care stătea acea persoană nu ploua, deşi cădeau picături mari şi reci în jurul mormântului. O mână nevăzută o ocrotea pe femeia care se îndoise de ajutorul Înaltpreasfinţitului. Şi-au dat seama de minune şi cele două persoane care o însoţiseră pe maramureşeancă. De atunci, femeia care se îndoise a crezut. A ştiut că Cineva acolo Sus, lângă tronul Ceresc o veghează şi răspunde chemărilor sale. Pentru că sfinţii nu-şi uită niciodată promisiunile, iar “Sfântul maramureşenilor” a promis că “după ce voi muri, toată ziua mă voi certa cu Dumnezeu pentru voi, pentru fiecare”.

“Chip blând şi dragoste părintească”

Preotul Gheorghe-Bogdan Belea de la Parohia Ortodoxă Sighet-Câmpul Negru a ţinut să împărtăşească şi el o amintire legată de fostul arhiepiscop ortodox. “Vrednicul de pomenire, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian Chira, a venit în parohia noastră în anul 2012, într-o zi călduroasă a lunii iulie, când am primit un apel telefonic, în care eram anunţat că Înaltpreasfinţia Sa doreşte să viziteze parohia noastră, respectiv biserica parohială. Pentru mine, ca preot tânăr, şi la început de pastoraţie, venirea Ierarhului în vizită la biserică a reprezentat un moment deoasebit de important, care mi-a rămas întipărit în minte, şi pe care îl voi păstra ca amintire pe tot parcursul vieţii. L-am întâmpinat în faţa bisericii, împreună cu câţiva enoriaşi, iar Înaltpreasfinţitul a venit însoţit de părintele Protopop al Sighetului, Pop Vasile Aurel, şi de doi părinţi arhidiaconi de la Episcopie, care îl însoţeau. Cu fiască supunere, m-am aplecat şi i-am sărutat Sfinţita Dreaptă, care, de-a lungul zecilor de ani de păstorire, a hirotonit, a binecuvântat şi a dezlegat atâţia credincioşi. În preajma Înaltpreasfinţiei Sale, simţeam într-un mod aparte prezenţa harului Duhului Sfânt. Chipul Său blând şi dragostea Sa părintească ne transmiteau un sentiment aparte, de pace lăuntrică şi bucurie duhovnicească. După ce ne-a binecuvântat, a intrat în Sfânta Biserică, s-a închinat cu multă evlavie şi a consemnat vizita Sa în Sfânta Evanghelie. La plecare, s-a îngrijit să ne dea câteva îndrumări şi sfaturi părinteşti pentru păstorirea turmei celei cuvântătoare. Vestea trecerii Sale la Domnul,din ziua de 30 octombrie 2016, ne-a întristat foarte mult, dar avem nădejdea că ne veghează din cer şi se îngrijeşte de mântuirea sufletelor noastre, aşa după cum El Însuşi mărturisea atât de frumos, într-o predică la Mănăstirea Rohia: «Să ştiţi că nu intru pe poarta Raiului, până când, nu vă văd pe toţi în Rai»”, a menţionat preotul Bogdan-Gheorghe Belea.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.