În aprilie 1917, o delegaţie de români transilvăneni, alcătuită din Vasile Stoica,Vasile Lucaciu şi Ioan Moţa, a ajuns în Statele Unite ale Americii, unde a desfăşurat o activitate neobosită în favoarea cauzei unirii românilor. Misiunea a fost constituită prin Ordinul Marelui Cartier General de la Iaşi şi avea drept scop organizarea diasporei româneşti pentru a înfiinţa o unitate militară specială, formată din voluntari ardeleni, bucovineni şi bănăţeni, care să lupte pe frontul de Vest din Europa împotriva Puterilor Centrale. Dar şi să convingă opinia publică americană şi lideri de la Casa Albă de realităţile unioniste din provinciile româneşti.
Citind mai multe documente referitoare la perioada aceea mi-am dat seama că, la început, liderii americani nu au fost generoşi cu cauza noastră. Aşteptau să se temine războiul, iar preşedintele american Woodrow Wilson avea planul de pacificare a Europei. Celebrele 14 puncte wilsoniene nu erau o certitudine pentru români, ci doar o speranţă. Deşi la punctul 11 România era amintită cu numele unui statut unionist. Ba un congresmen a propus crearea unei confederaţii democratice central şi est-europene, după modelul american. Membrii misiunii au constatat că nici presa americană nu susţinea cauza românească. În schimb, imperiul avea o imagine bună. Vasile Stoica şi-a dat seama că este nevoie să intre în legătură cu jurnaliştii de la marile ziare. Cu ajutorul căpitanului Doyle, ofiţer în armata americană, a reuşit să deschidă uşile redacţiilor de prestigiu. A câştigat de partea cauzei româneşti directori de presă şi jurnalişti cu influenţă. Printre care directorii ziarelor „Washington Post” şi „New York Times”, care au început să înţeleagă doleanţele românilor.
Vasile Stoica, vorbind limba engleză, a scris el însuşi articole convingătoare despre starea românilor din Ardeal. Trebuie amintită contribuţia preotului Epaminonda Lucaciu, fiul tribunului, la consolidarea imaginii românilor ardeleni. Era în America anului 1905. Unde a înfiinţat un ziar şi prima parohie greco-catolică din America. Misiunea românească a organizat adunări publice şi mitinguri la care participau mii de persoane. Sunt răspândite lucrări istorice, hărţi etnografice, care devin argumente pentru cauza noastră. Într-o asemenea împrejurare, Vasile Stoica a avut o întâlnire cu Theodore Roosevelt, fost preşedinte american, căruia românul i-a câştigat încrederea. Spun comentatorii că întâlnirea din 28 august 1918 a jucat un rol important în promovarea ideilor unioniste. Fostul preşedinte, numai după câteva zile, a declarat în cadrul unui discurs de la New York că: „pacea nu se poate face până ce naţiunile mici nu vor fi total desrobite şi unite cu ţările lor mamă”.
Misiunea românilor a fost primită de Robert Lansing, liderul Departamentului de Stat, şi de N. Baker, titularul Apărării. Aici Vasile Stoica şi părintele Lucaciu au fost extrem de convingători. Iscusit diplomat, Vasile Stoica a stabilit relaţii cu viitori lideri ai Cehoslovaciei, Poloniei şi Serbiei-Masaryk, Pederewski şi Hinkovici, cu care a ajuns la preşedintele Wilson. Audienţa la Casa Albă, din 20 septembrie 1918, a reprezentanţilor naţionalităţilor a influenţat poziţia preşedintelui Wilson în sprijinirea dreptului naţional al popoarelor din monarhia austro-ungară. America nu a mai susţinut integritatea imperiului. S-a fondat Liga Românilor din America, al cărui preşedinte a fost ales Vasile Stoica. Între timp, Vasile Lucaciu electriza comunităţile româneşti cu discursurile sale. Stoica nu a încetat demersurile la Casa Albă pentru constituirea unei Legiuni a voluntarilor români din SUA. Care n-a mai ajuns pe frontul din Europa. Misiunea românilor a fost mult mai densă. Cu izbânzi categorice în America, Vasile Stoica a dus şi cartea semnată de el, „Suferinţele din Ardeal”, cu destinaţie precisă. Scrie autorul, chiar în Washington D.C., la 1 noiembrie 1917: „Pun această carte la îndemâna românilor americani, la îndemâna ostaşilor sau viitorilor ostaşi, actualilor sau viitorilor mei camarazi, pentru cauza comună”.
Având în palmares o bogată experienţă, un sistem de relaţii necesare în diplomaţie, când s-a deschis Aeropargul Păcii la Paris, Vasile Stoica a fost convocat membru al delegaţiei României la tratativele de pace. A devenit ofiţer de legătură între premierul român I. I. C. Brătianu şi delegaţiile americană şi britanică. În acest fel, cel născut în Avrig îşi începe activitatea diplomatică. A fost pe rând ambasador al României în Albania, Bulgaria, Ţările Baltice, primul ambasador român în Turcia, reprezentantul României la Haga. A fost diplomatul român care a reprezentat România la două Congrese de pace. Care a fost răsplata, vă voi spune mâine.
