Războiul politic total

0
732

Implică personaje politice, de rang înalt, situate la vîrful instituţiilor fundamentale ale statului. Care în loc să caute căile dialogului şi comunicării îşi etalează aroganţa, orgoliile, ambiţiile personale şi setea nemărginită de acaparare totală a puterii.

În conflictele politice, de anvergură, se reglează conturi, se confruntă interese, se plătesc poliţe şi prin orice mijloace se urmăreşte eliminarea adversarilor politici. O scurtă incursiune făcută în istoria relaţiilor instituţionale dintre preşedinţie şi guvernările ţării dezvăluie cauzele şi efectele războaielor politice. Iliescu şi Constantinescu cu premierii din vremea lor au avut relaţii instituţionale normale, lipsite de conflicte, deoarece au făcut parte din aceleaşi formaţiuni sau alianţe politice. La putere, Iliescu şi premierii lui au fost propulsaţi de actualul PSD, iar Constantinescu de fostul PNŢCD, partidul principal al Convenţiei Democratice. Demisiile unor premieri, precum Petre Roman şi Victor Ciorbea, din timpul mandatului celor doi preşedinţi, s-au datorat mineriadelor şi amplelor manifestări din stradă, nu a unor conflicte politice. Proveniţi din fostul PDL, între Băsescu şi Boc, premier al unor guverne fără număr, conflicte politice nu au existat, preşedintele jucător şi-a asumat şi rolul de premier. În schimb cu Tăriceanu şi Ponta, premieri de altă culoare politică, Băsescu mereu s-a aflat pe picior de război. Mai ales că fostul preşedinte, prin natura lui, era un personaj conflictual. Apartenenţa politică diferită a stat şi la baza războiului dintre Iohannis şi Ponta şi continuă în prezent între Iohannis şi Dragnea, premierul din umbră al guvernului Dăncilă. Prin urmare, cîtă vreme preşedintele va proveni dintr-un partid de altă culoare politică, decît a premierului, guvernului şi a majorităţii parlamentare, pacea nu are şanse să îngroape securea războiului. Este normal ca actualul preşedinte să-şi dorească un guvern penelist, iar cei care cred că într-un astfel de context, un preşedinte poate respecta Constituţia, prin detaşarea de partidul care l-a propulsat la putere, sînt naivi şi nu ştiu cum se poate ajunge preşedinte.
Apartenenţa politică a devenit măr al discordiei după alegerile din 2007, cînd prezidenţialele au fost decalate de parlamentare, iar mandatul lui Băsescu s-a fixat la cinci, nu la patru ani. Atunci politicienii au invocat motivul că prezidenţiabilul, cu şanse reale de cîştig, devine o locomotivă cu influenţe asupra electoratului, iar partidul lui, la alegeri ar reduce şansele partidelor din Opoziţie. Teoretic decizia a fost logică, s-a bazat pe argumente, numai că în timp s-a confirmat a fi o greşeală politică, ce trebuie urgent corectată. Altfel spus, dacă premierul şi preşedintele, politic, nu se postează de aceeaşi parte a baricadei, războiul devine inevitabil. Pentru actuala criză politică, o parte din vină o are inclusiv majoritatea electoratului. Nemulţumit de prestaţia politicienilor generează absenteismul, o boală cronică a tuturor alegerilor din ultimii ani. Pe de altă parte, cetăţenii care merg la urne, votează pe criterii subiective, şi nu sînt în măsură să despice firul în patru, pentru ei relaţia dintre preşedinte şi premier nu prezintă interes. În 2014, majoritatea românilor i-au dat votul lui Iohannis, în ideea că va înscrie ţara pe drumul normalităţii, va stîrpi corupţia, iar sintagma „lucrului bine făcut” va deveni realitate. În 2016, acelaşi electorat a dat votul Coaliţiei PSD-ALDE, care a promis majorări de salarii şi pensii. Dacă în campania electorală, PNL-ul ar fi plusat oferta, nu era exclus să cîştige alegerile şi azi războiul politic nu mai intra în discuţie. Din cauza implicării politicienilor în chestiuni secundare, lipsite de interes cetăţenesc, precum legile justiţiei, protocoale comune ale DNA şi SRI, ţara şi societatea continuă să meargă pe drumuri înfundate, sau bat pasul pe loc. Scopul conflictelor politice este ca societatea să rămînă dezbinată, uşor de manipulat şi condus, încît să nu poată reacţiona, să fie mulţumită cu ce i se oferă. Grav este că politicienii nu iau în calcul efectele crizei politice, care dau apă la moara forţelor externe interesate să destabilezeze România. Iohannis, Dragnea şi Tăriceanu sînt interesaţi de prezidenţialele din anul viitor, nu de declaraţiile antiromâneşti făcute de premierul Ungariei în mijlocul ţării şi în anul Centenarului. De evoluţia scandalului politic intern, inclusiv Putin „prietenul” României este interesat. Atent la declaraţiile confuze, ale unor politicieni români, aceştia uită că individul este un personaj politic imprevizibil şi periculos. La fel manifestaţiile din stradă, indiferent cine se află în spatele lor, denotă că, în anul Marelui Centenar, societatea românească este mai dezbinată ca oricînd. Cert este că înaintaşii noştri, cu jertfe şi sacrificii, au construit România Mare, de al cărui viitor, urmaşii politicieni, ai zilelor noastre, nu par să fie interesaţi. În nimicnicia lor, aproape că sînt gata să strige în gura mare „după noi potopul”.

Prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.