Două evenimente ne copleşesc zilele şi nopţile, în ultima lună: mitingul diasporei şi pesta porcină care a lovit ţara. Urmăresc şi eu evoluţia televizată a celor două întâmplări naţionale, dar e greu să-mi conturez un punct de vedere vertical. Sunt atât de agresive şi încurcate partizan comentariile, încât am pornit să caut păreri mai autorizate. Grea asumare! Dacă ziua de 10 august are multe secrete, trista poveste a porcilor are mistere. Dacă mitingul are, pe faţă, o încărcătură politică (jos guvernul!), tristeţea râmătorilor are o bătaie mai lungă. Aflăm şi noi câte ceva prin intermediul unor comunicate aride de presă, în care se repetă în mod ostentativ câteva clişee, în timp ce informaţiile utile, credibile lipsesc. Şi atunci te întrebi, uneori cu o undă de naivitate: care-i situaţia reală ? Stai în cumpănă. Mai ales că am avut un precedent: gripa aviară. Care, spun cunoscătorii, a fost o mare afacere a unor învârtitori. Şi acum îl văd pe domnul Flutur, în halat alb, scotocind prin coteţele gospodarilor în căutarea păsărilor cu pricina. S-a mai auzit ceva de gripa aviară? Capitol închis într-o afacere. De aceea şi pesta porcină nu mi se pare numai o epizootie. Caut oameni pricepuţi, responsabili, care să ne spună pe ce lume trăim. Cât este dramă şi cât este închipuire. M-am legat de părerile universitarului Costel Stanciu, preşedinte al Asociaţiei Pro Consumatori. Funcţia ar trebui să prezinte o garanţie. Mai ales că este singura asociaţie de utilitate publică, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor. Şi se arată preocupată de efectele epidemiei de pestă porcină din România. Mă agăţ de un pai. Spun şi eu ce a relatat domnul Stanciu. Crede că vina aparţine unor funcţionari de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară, care nu şi-au făcut datoria. Apoi au dat vina pe mistreţi. S-a preluat această explicaţie, fără o analiză a problemei. Care ameninţă siguranţa alimentară şi, implicit, siguranţa naţională. Scopul ar fi distrugerea crescătorilor români de porci, iar locul lor pe piaţă să fie ocupat de către străini. Dacă ne uităm la legume şi fructe, acolo am ajuns. Am aflat că Guvernul României a luat decizia ca în zonele afectate să fie împuşcaţi mistreţii, lupii şi alte animale sălbatice. Decizia i se pare domnului preşedinte ca fiind prostia care poate duce la o catastrofă ecologică. Deci, vinovaţi sunt sanitarii pădurii!?
Cu o jumătate de gură, încearcă să ni se spună cum a ajuns pesta la noi. E adevărat că ar fi isprava unor vecini? A adus-o vântul? Cât de vinovaţi sunt gospodarii? Întrebări, fireşti, pe care ni le punem. Ni se propune un tablou pentru ziua de mâine. Vom găsi, de acum înainte, carne de porc crescut în România? Zice preşedintele consumatorilor români: ”De Crăciun, ţăranul nostru va cumpăra carne de porc congelată, cu gust de plastic, din import. Dacă le vom permite acţiunea, vor fi ucişi peste un milion de porci în România”. Aşa spune omul. Răul se află repede; celor care se opun uciderii porcilor din gospodărie li se face dosar penal. Ar lăsa să se înţeleagă că nu-i de glumă. Iertaţi-mă, dar îmi vin în minte poveşti din vremea colectivizării, când ţăranii erau închişi deoarece nu renunţau la pământul lor. Păstrând proporţiile, asemănare este. Fibra mea ţărănească mă duce cu gândul la varianta vehiculată prin lume, că s-ar putea să li se interzică ţăranilor să mai crească porci. Ei ar fi răspunzători de răspândirea virusului. Ce să mai cred? Până una, alta, mii de familii de la sate vor fi lipsite de porcii crescuţi. Se mai dă o lovitură tradiţiei care a înfrumuseţat Crăciunul multor generaţii. Domnul preşedinte ne mai spune că România a pierdut statutul de ţară liberă de pestă porcină, deci nu mai poate exporta carne de porc vreme de trei ani. Vor dispărea şi producătorii de produse tradiţionale. Mă gândesc că în Maramureş a început să se revigoreze, în mici ferme, tradiţia ţărănească a pregătirii preparatelor din porc. Fermele distruse nu se mai pot reface pe acelaşi loc. Domnul preşedinte Stanciu vorbeşte de un plan diabolic. Mă mir că nu intervin specialiştii, fermierii şi ţăranii afectaţi. Să spună ei cât este dramă şi cât închipuire. După cum este gestionată informaţia pe acestă temă, mă face să-mi pun întrebări. De unde şi cum a venit năpasta? Chiar nu putea fi domolită? Este, cumva, un interes secret? Virusul nu are hotare, dar cred că un zăgaz i se poate pune. Dacă nu se poate, să ştim. Trista poveste a porcilor de la noi nu vine dinspre Ion Creangă.
