Era în primăvara anului 1971, mă aflam în Bucureşti pentru documentare la Biblioteca Academiei şi i-am făcut o vizita profesorului Mihai Pop. Am discutat despre intenţia distinsului etnolog de a organiza o campanie de cercetări în Maramureş, după modelul celor întreprinse de Dimitrie Gusti, la unele chiar participând şi Mihai Pop. Ştia că începusem să cercetez satele maramureşene încă din anii studenţiei, m-a consultat referitor la microzona care ar trebui aleasă. Profesorul, iniţial, opta pentru Valea Izei. Noi am propus Valea Cosăului, motivând că Valea Izei are prea multe sate şi toate mari, aşa încât nu se va putea cerceta în întregime. Am argumentat alegerea Văii Cosăului prin numărul mic de sate, la care am adăugat zestrea folclorică bogată şi care îi conferă particularitate şi individualitate. La argumente am mai adăugat apropierea de oraşul Sighetu Marmaţiei, dar şi de Baia Mare.
În cele din urmă, dascălul s-a lăsat convins, nu însă şi în privinţa delimitării microzonei. Domnia Sa susţinea că Văleni ar face parte din această microzonă, la fel şi satul Breb. Dacă în privinţa Văleniului am căzut de acord, în ceea ce priveşte satul Breb nu. Apoi mi-a spus: „Chiar dacă nu face parte din microzona Cosăului, nu îl voi lăsa necercetat, că ştiu că are o zestre folclorică bogată şi avem de câştigat. Vom veni din nou cu sacul plin”.
Pe la jumătatea lunii iulie 1971, i-am făcut o nouă vizită, tocmai când constituia echipa, alcătuită din vreo patruzeci de persoane de la Institutul de Folclor (pe care îl conducea), Institutul de Arheologie, Centrul de Fonetică şi Dialectologie, de la Muzeul Satului, de la Institutul de Psihologie, de la Arhivele Statului. A mai inclus studenţi de la Universitatea din Bucureşti. Acestei complexe echipe i s-au alăturat folclorişti locali: Vasile Latiş, Mihai Dăncuş şi semnatarul acestor rânduri. Fiecare participant se ocupa de un singur aspect al culturii populare. Nouă ni s-a încredinţat cercetarea prozei populare, dar cum nu am putut lipsi două săptămâni de la serviciu, am renunţat la echipă. Am avut o singură prezenţă, la un sfârşit de săptămână, în Breb.
Dintre participanţii pe care îi cunoşteam, datorită prezenţei lor la Sesiunile de comunicări din cadrul „Festivalului datinilor şi obiceiurilor de iarnă” de la Sighetu Marmaţiei, îmi amintesc de participarea lui Constantin Eretescu, Sanda Golopenţia-Eretescu, Elena Şafarica, Radu Don, Vasile Savonea, Sabina Ispas, Anca Surcel, Aurora Liiceanu, toţi de la Institutul de Folclor, Romulus Antonescu, de la Muzeul Satului, un îndrăgostit de Maramureş. Seara, am discutat cu bunul colaborator Constantin Eretescu despre descoperirile de pe teren. Dintre oamenii de cultură băimăreni, care ţineau la tradiţii, îmi amintesc de pictorul Mihai Olos, de ziaristul Vasile Radu Ghenceanu, de Ion Chioreanu, un împământenit al tradiţiilor.
Participanţii au fost încântaţi de şederea în Maramureş şi au fost impresionaţi de ospitalitatea maramureşeană, de bucatele tradiţionale şi mai întâi de toate de bunătatea oamenilor locurilor, cu care au lucrat.
În timpul cercetărilor, au descoperit şi categorii folclorice inedite, şocante. Radu Don a găsit un cântec pentru combaterea ciumei, „Cântecul ciumei”, pe care îl considera o raritate a rarităţilor.
Nu ştim ce zestre folclorică a fost adunată, dar din discuţiile ulterioare cu profesorul Mihai Pop am reţinut ba că materialul adunat se va publica în mai multe lucrări tematice, ba că va alcătui vreo zece volume… Din păcate, materialul nu a fost publicat, a apărut în câteva comunicări ştiinţifice prezentate la Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Sighet, între anii 1971-1972, care au fost publicate de Mihai Cupcea în volumul „Comunicări ştiinţifice pe teme folclorice” sub egida Centrului Judeţean al Creaţiei Populare, Baia Mare, 1973.
Cu siguranţă însă materialul a intrat în arhiva Institutului de Folclor, ceea ce este important. Oare acum, după aproape cinci decenii, cine se va ocupa de valorificarea acestui tezaur care prezintă interes şi prin vechimea culegerilor? Poate Centrul de Promovare şi Valorificare a Culturii Tradiţionale ar putea să pună umărul la o asemenea activitate!
Pamfil Bilţiu
