Peste 70 de şefi de stat şi de guvern au participat în Paris la cea de-a 100-a aniversare a Marelui Armistiţiu al Primului Război Mondial, în prezenţa unor lideri naţionalişti precum Donald Trump sau Vladimir Putin. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a numit naţionalismul „o trădare a patriotismului”. În aceeaşi zi (duminică, 11 noiembrie 2018), Polonia a sărbătorit centenarul de la obţinerea suveranităţii, cu un marş de 200.000 de oameni (boicotat de opoziţie). Oare noi cum vom organiza ziua de 1 Decembrie, la un secol după Marea Unire? Am dori să fim cu toţii români uniţi în tricolor!
Patriotismul este un sentiment mereu actual, chiar dacă adesea îl exprimăm şcolăreşte. Sîntem inşi de rînd, n-avem tăria să ridicăm o biserică, precum Vasile Lucaciu, „pentru sfînta unire a tuturor românilor”. Nu putem merge cu toţii la Alba Iulia şi să spunem, precum George Pop de Băseşti, că ne-am văzut visul îndeplinit şi putem muri liniştiţi. Dar ne stă în putere să cumpărăm un steag tricolor, costă 45 de lei în librăriile din Baia Mare, şi să-l punem în balconul apartamentului.
Sătenii umblau desculţi, mîncau mămăligă cu moare pîrgălită, locuiau în căsuţe cu ferestre cît obrazul omului. Cine avea două clase (în limba maghiară) se considera suficient de învăţat să fie plugar. Boul ţinea locul calului, pentru a nu încuraja haiducia. Grofului din sat i se adresau „Măria ta!” Dar au dat cîte un bou pentru ridicarea bisericii de zid din sat, pe care enoriaşii din zilele noastre abia reuşesc s-o întreţină…
Secolul al XX-lea a fost tragic, cu două războaie mondiale, citim numele eroilor pe monumentul din centrul satului. Jertfa lor a schimbat lumea. A fost un secol al tiraniei, fiind sacrificată demnitatea umană. Al naţionalismului de dreapta şi de stînga, al laşităţii, în care popoarele i-au aplaudat pe tirani. Ţinem minte perioada lozincilor „Ceauşescu – PCR!” scandate de oamenii de rînd. În 1989, aceiaşi cetăţeni au strigat „Jos Ceauşescu!”
Cum trebuie să fim acum, în democraţie? Lucizi, adică să nu-i lăudăm pe unii şi să-i demonizăm pe ceilalţi, căci nimeni nu deţine adevărul, sau mai bine spus adevărul politic este statistic, la vot. Să avem respect pentru lege şi pentru democraţia constituţională, să ne regăsim spiritul critic faţă de politicieni, fără să cădem în colectivism şi fără să divizăm individul de colectiv. Încă se mai văd în noi urmele comunismului megalomanic, oamenii au case uriaşe, cu garduri de 3 m. Cultul personalităţii refuză să iasă de acolo, manifestîndu-se prin dispreţ şi agresiune împotriva semenilor.
Securitatea a fost înlocuită de serviciile de informaţii şi continuă să spună că poporul are duşmani, inclusiv între politicieni, care trebuie eliminaţi din viaţa publică (prin umilire, pînă la sinucidere). Nu e creştineşte şi nu e „europeneşte” ce facem. Accentul trebuie pus pe omul demn, nu pe statul gardian. Proclamaţia din 1918 de la Alba Iulia dădea grai idealului de libertate individuală într-o guvernare consimţită de popor. S-o recitim şi să înălţăm tricolorul de 1 (întîi, nu unu) Decembrie 2018!
Lupta socială şi politică acerbă este constanta acestor ani în care trăim şi încercăm fără succes definitiv să stabilizăm democraţia constituţională. După aderarea la Uniunea Europeană, au fost schimbate numele partidelor după ale familiilor europene, însă provocările s-au extins la nivelul comunitar şi de acolo sîntem dirijaţi. Cu toată cedarea parţială a suveranităţii, să nu uităm că sîntem români, vorba cîntecului patriotic, şi să revenim cu sufletul la 1918. Oare cum vom aniversa Ziua Naţională? Am putea să facem curăţenie în faţa casei şi să ridicăm steagul pe faţadă. Un tricolor costă 45 de lei, dar patriotismul nu ne costă nimic, sau, mă rog, nu are preţ…
