Despre un om cu gânduri multe

0
85

Această carte nu-i o monografie! Este doar sclipătul unui dialog cu Pătru Godja-Pupăză, realizat în ziua Schimbării la Faţă, anul 2008. Acasă la el, în celebrul atelier unde s-au plămădit minuni în lemn. Rătăcit printre sutele de casete audio, interviul a rămas într-o nemeritată uitare. Când Pătru s-a stins din viaţă (3 ianuarie 2016), eram undeva pe Coasta de Est a Americii. Acolo mi-am adus aminte de interviul cu Pătru. Ajuns acasă, în Maramureş, l-am căutat şi l-am găsit. Aşa a devenit un omagiu postum adus unuia dintre fabuloşii bărbaţi ai Maramureşului.
Pătru a fost dăruit de Dumnezeu cu înţeleapta intuiţie a lemnului, cu meşteşugul hâtru al vorbirii şi cu o gândire ţărănească iscoditoare. Pentru mine, Pătru rămâne o punte între două lumi. Una dusă, abia atinsă de mine, şi aceasta, care se mişcă într-un ritm uluitor. El a rămas ambasadorul unui timp, căruia i se mai văd rădăcinile în Maramureş, dar a înţeles şi vremea care a năvălit peste noi. Ca unul care s-a născut şi a crescut în lumea satului, uşor mi-am dat seama de zestrea spirituală a lui Pătru. Care a învăţat mersul ţăranului prin veacuri, dar şi purtarea în lumea oraşului.
A ştiut să fie prudent, cu judecată, când simţea primejdia, dar şi curajos, ca un haiduc, când avea muntele în faţă. Era precum Fraţii Petreuş în muzică: un miracol firesc! Îl cunoşteam de pe vremea când lucram la Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei (1973). Am devenit buni prieteni, deşi era mai în vârstă decât mine (născut în 17 martie 1937).
Când am devenit jurnalist, m-am împodobit cu un interviu publicat în revista “Flacăra” (1979) din Bucureşti, unde eram redactor. Acel interviu a fost o primă deschidere spre lumea românească a marelui meşter cioplitor din Valea Stejarului. Apoi a luat drumul Europei şi al Americii. A fost un adorabil interlocutor, un om cu gânduri multe. Am păstrat vorbirea lui, cu multe volute, care nu abuzează de regionalisme. Atrăgătoare este gândirea lui sprintenă. În carte, unele episoade din viaţa lui se repetă, cum este cel cu porecla, dar le-am păstrat pentru farmecul povestirii.
Pentru a spori imaginea meşterului cioplitor (puteţi să-i spuneţi şi sculptor), în carte se regăsesc textele bunilor prieteni, profesorul Ioan Ardeleanu-Pruncu (i-a fost mentor), scriitorilor Gheorghe Mihai Bârlea şi Echim Vancea, toţi trei fini cunoscători ai tradiţiei maramureşene. Am închegat această carte ţinând seama şi de o mărturisire pe care mi-a făcut-o Pătru, la el acasă: “Şi amu îţi mulţumesc că ai venit pe la noi şi să vorbim de una şi de alta. Un om născut şi crescut aici, în Maramureş, altfel simte lumea noastră.”
Se cuvin mulţumiri domnului Ştefan Mariş, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, şi consilierului Florin-Vasile Pop, pentru încurajare, trudă şi găzduire. Şi nu în ultimul rând Editurii EUROTIP (director Pamfil Godja) pentru ţinuta grafică.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.