„Dacă am aprecierile oamenilor, eu am totul” (Vasile Mugur)

0
176

Vasile Mugur este un tânăr de 21 ani din Tohat (Ulmeni) a cărui carieră muzicală prinde contur. Absolvent al Şcolii Populare de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare, tânărul a participat în ultimii ani la numeroase concursuri şi festivaluri din ţară, unde a câştigat nu doar premii, ci şi simpatia publicului. Îi place muzica populară, e îndrăgostit de tradiţiile locale tocmai de aceea atmosfera satului maramureşean de odinioară se regăseşte şi în cel mai recent videoclip al său, lansat spre finalul lunii mai.

• primul videoclip, filmat la ParisReporter: Când ți-ai început cariera muzicală?

Vasile MUGUR: Mi-am început drumul muzical în urmă cu cinci ani, când m-am înscris la Şcoala Populară de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare. După un an, am început să merg la diferite festivaluri şi concursuri din ţară. Nu am luat trofee, dar am câştigat multe premii speciale, premii III şi premii ale publicului care contează foarte mult pentru mine.
R.: De ce ai ales muzica populară?
V.M.: Mi-a plăcut muzica populară de când eram mic. Stăteam în faţa televizorului, admiram cântăreţii şi îmi doream să fiu ca ei. Mă visam pe scenele mari ale lumii. Am ales muzica populară şi pentru că îmi place mult portul popular şi tradiţiile noastre.
R.: Ce zonă folclorică a Maramureşului reprezinţi?
V.M.: Eu sunt din zona Codrului, dar am încercat să reprezint şi celelalte zone folclorice, cum ar fi Maramureşul Istoric sau Chioarul.
R.: Ce cuprinde repertoriul tău de până acum?
V.M.: Prima piesă pe care am lansat-o este, însă, una de muzică uşoară şi se numeşte „Dă-mi mâna ta”. Pentru această piesă, am făcut un videoclip tocmai la Paris. Sincer, eu mă duceam în concediu în capitala Franţei, piesa mea nu era gata, dar pe drum mă gândeam cum ar fi să filmez un videoclip acolo. Nu cunoşteam pe nimeni. Am căutat un cameraman, l-am găsit, era din Arad şi am filmat în următoarea zi. Şi, pentru că versurile cântecului vorbesc despre o fată căreia îi cer mâna, în acel videoclip aveam nevoie de o parteneră. Am găsit una, necunoscută, o chinezoaică pe care am întâlnit-o pe un pod şi pe care am rugat-o să participe la videoclip. Ea nu înţelegea nimic, dar oarecum ne-am potrivit. A fost interesant, o experienţă diferită.

• „am revenit acasă cu dorinţa de a lansa o piesă care să mă reprezinte”

V.M.: După ce m-am întors de la Paris, eram oarecum într-o balanţă. Am muncit foarte mult fiind manager la un restaurant şi am fost plecat mult în interes de serviciu. Am lipsit cam un an de zile timp în care nu prea m-am ocupat de muzică. Dar, la un moment dat, m-am întors acasă şi mi-am lansat o nouă piesă. Am lipsit iar o perioadă după care am revenit acasă cu dorinţa de a lansa o piesă care să mă reprezinte, „Mugur Mugurel”. Am reuşit să filmez acest videoclip de curând, chiar săptămâna trecută, şi am primit deja foarte multe păreri bune. Iar asta contează foarte mult. Dacă am aprecierile oamenilor, eu am totul. Şi sper ca piesa să devină cât mai cunoscută. În principiu, încerc să îmi formez propriul repertoriu, să nu iau piesele nimănui. Dacă nu e munca mea, eu nu am nici un drept să o folosesc. Am decis să mă ridic treptat. Compun şi eu versuri, dar am persoane care mă ajută. Lucrez cu nişte prieteni, ei mă ajută cu studioul de înregistrări, cu muzica, cu versurile. Stăm ore întregi, uneori zile şi nopţi ca să iasă un rezultat frumos. De asemenea, sunt ajutat şi de membrii formaţiei locale în care cânt.
R.: Care e povestea acestui ultim videoclip lansat de tine?
V.M.: Povestea piesei „Mugur Mugurel” e, de fapt, interferenţa între două lumi. O parte reprezintă viaţa mea de când eram mic. În videoclip, apare un copil cu o bicicletă. Sunt eu, de fapt, ceea ce făceam când era mic. Apoi, apar eu, cel de acum, care mă întorc acasă şi îmi amintesc de perioada când eram mic, îmi găsesc bicicleta. Îmi amintesc de părinţii mei care erau amândoi acasă. Atunci era şi tata, acum a rămas doar mama.

• Colecţie de 23 de costume populare

V.M.: Din păcate, tata nu a apucat să mă vadă cântând sau pe scenă. Dar sunt convins că, de sus, mă vede. La sfârşit apar tot eu, în ipostaza aceastan în care cânt în faţa lumii. Filmările au durat trei zile şi am fost atât la Muzeul Satului din Sighetu Marmaţiei, cât şi în Târgu Lăpuş. Am vrut să fie locuri deosebite.
R.: Ce costume populare îmbraci?
V.M.: Am o colecţie de 23 de costume populare întregi plus alte accesorii. Eu sunt un om mai dezordonat, recunosc, dar dulapul cu costume populare e cel mai aranjat şi nimeni nu are acces acolo. Am cămăşi vechi şi de peste 100 de ani, am şi cămăşi noi, iar de fiecare dată îmi duc două-trei costume pentru că nu ştiu niciodată cu ce mă îmbrac. Am costume din toate zonele folclorice ale Maramureşului plus câteva personalizate, adică nu reprezintă o zonă anu­me, ci pe mine. Bunica mea din Tohat se ocupă de asta, ea coase, brodează şi mă susţine foarte mult. Ea e pictoriţă şi de când eram mic mi-a insuflat talentul ei. Bineînţeles, am susţinere şi din partea mamei şi a fratelui meu.
R.: Urmează o vară plină de evenimente, concerte, spectacole.
V.M.: Da, aşa e, urmează o vară plină de evenimente, nunţi, botezuri, spectacole. De asemenea, sunt anunţate turnee în străinătate, cel mai probabil în Macedonia şi Spania, unde vom cânta pentru românii plecaţi. Toţi cei care doresc să îmi urmărească activitatea muzicală pot vizualiza pagina mea de Facebook, actualizată constant.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.