Cea mai mare tragedie din istorie

0
82

Cele mai sumbre presimțiri, despre marea tragedie din istorie, se adevereau la 1 septembrie 1939. La nici 21 de ani de la terminarea Marelui Război, se auzeau din nou tunurile în Europa. Complicata frontieră polono-germană era spulberată de atacul masiv al trupelor lui Hitler. Deși avea un tratat de neagresiune cu Berlinul, în dimineața zilei de 1 septembrie Polonia este bombardată. A fost picătura care a umplut paharul și a declanșat reacția franco-britanică. Regatul Unit și Franța declară război Germaniei. Încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov (din august 1939), a deschis o perioadă de cooperare germano-sovietică în Europa central-răsăriteană. La îndemnul germanilor, Stalin, la început precaut și aproape neîncrezător în ofensiva germană, a dat semnalul intervenției Armatei Roșii. Sub pretextul că guvernul și statul polonez nu mai există, guvernul sovietic l-a informat pe ambasadorul polonez la Moscova că nu poate tolera ca „frații ucraineni și bieloruși, care trăiesc pe teritoriul polonez, să fie abandonați, fără nici o protecție”, și prin urmare a dat ordin Armatei Roșii să treacă frontiera și să ia sub protecția sa această populație. Doar un pretext. Să recunoaștem că și Polonia a trecut printr-o perioadă de reparație istorică așteptată sute de ani. Reușise, în perioada interbelică, să obțină extinderea teritorială maximă, fără a lua în calcul faptul că se punea singură într-o situație dificilă. Granițele sale erau întinse și greu de apărat, iar vecinii săi, cu excepția României și Letoniei, îi erau ostili. Intențiile vecinilor revizioniști au obligat-o să întrețină o armată considerabilă pe timp de pace. Alianțele cu Franța și România au constituit baza politicii externe poloneze. N-a fost suficient: atacată de la vest și de la est, Polonia n-a rezistat decât câteva săptămâni. URSS și Germania au împărțit Polonia. Deși erau inamici ideologici, s-au dovedit, o scurtă vreme, buni frați de arme. Deși România și-a declarat neutralitatea, a continuat să arate Poloniei o atitudine de prietenie, primind refugiați și permițând tranzitul materialelor militare către țara sfâșiată. În momentul invaziei sovietice, colonelul Beck cere permisiunea de a intra în țară, și a tranzita România, pentru președintele Poloniei, premierul, comandantul suprem al forțelor armate, alți membri ai guvernului polonez. Au mai venit în România peste 10.000 de ofițeri și soldați. Invadatorii au somat România, au cerut pe un ton agresiv să nu permită intrarea în țară a autorităților poloneze. Ministrul Gafencu a răspuns, diplomatic, că va continua să respecte normele de drept internațional. Așa s-au înrăutățit relațiile României cu Uniunea Sovietică și Germania. O parte dintre ofițerii polonezi, căzuți prizonieri la sovietici, au avut parte de o moarte cumplită. În 5 martie 1940, Stalin aprobă oficial executarea a 15.000 de prizonieri polonezi. Așa s-a ajuns la împușcarea a 4.600 de ofițeri care au fost îngropați într-o singură groapă comună în pădurea Katyn, de lângă Smolensk. Liderii polonezi, aflați în exil, au încercat să afle ce s-a întâmplat cu prizonierii. Autoritățile sovietice au susținut că prizonierii au fost eliberați și nu se știa ce s-a întâmplat cu ei. Până la urmă s-a aflat adevărul despre masacrul de la Katyn. În 2010, Duma de Stat a declarat oficial că Stalin, și alți lideri sovietici, au fost responsabili de executarea ofițerilor polonezi. Ediția „Ziarele României Mari”, ajunsă la numărul 28, aduce ca argument al consemnării începerii ostilităților ziarul „Timpul”, din 3 septembrie 1939, care anunță, pe prima pagină, că războiul a început prin luptele de la frontiera polono-germană iar Franța și Anglia au decretat mobilizare generală. Italia a rămas neutră. Așa a început cea mai mare tragedie din istorie. Astăzi, Ediția se ocupă de asasinarea lui Armand Călinescu, ultimul adept cu adevărat puternic al alianței tradiționale cu Anglia și Franța, și a deschis calea apropierii româno-germane. Pledez pentru cunoașterea istoriei apropiate, pentru a ne explica ce ni se întâmplă astăzi, prin împrejurimi. Inclusiv descifrarea crizei de peste Prut, cu suficiente îngrijorări care ne privesc direct. Dar mai ales este vehiculată ideea reorganizării Europei. Prea puțin comentată de analiști.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.