Sănătatea este un domeniu extrem de comentat, uneori hulit, încât ai sentimentul că totul este o ruină. Ni se livrează știri alarmante, uneori tragice, care ne impresionează. Suntem, fără voia noastră, părtași la dezordinea vieții din care facem parte. Da, sunt realități de care nu putem fugi în umbră. Ele, dramaticele întâmplări, te trag de mânecă. Este revoltător că o femeie, a stat ore în șir pe holul unui spital, în așteptarea morții. Ori o pacientă care a fost incendiată pe masa de operație. Că un șobolan a intrat în bucătăria unei unități sanitare. Vedem la ore fixe relatări, cu imagini terifiante, despre sistemul bolnav. Încât ai senzația că nimic nu este bun la noi.
Medici de notorietate devin inculpați, sunt escortați cu mascați în cabinele de probă ale moralei. Unii ies însemnați de o greșeală, alții nevinovați, devenind ei înșiși pacienții unui sistem care taie și apoi măsoară. N-am cum să țin parte celor care au patima banului, dar rămân mirat că nu văd reportaje despre binele din sănătatea românească. Mă încăpățânez să spun că avem și așa ceva. A, nu este la modă să vorbim despre sănătatea bună! Ca fost pacient, depun mărturie că este nevoie de multă îndreptare pe la noi. Dar am intrat beteag și am ieșit sănătos.
E adevărat, avem la îndemână comparația cu alte țări. Ne ferim să amintim că acolo sănătatea este piperată. Iar asigurarea medicală costă, nu glumă. Mulți dintre noi știm asta. Mulți români vin acasă să se trateze, sau pentru lucrări stomatologice. Analiza cererii și ofertei în domeniul medical este suficient de complicată. Dar nu pot pleca de la ideea unui dezastru. Cine privește prin ochiul defectelor are ce vedea. Alături mai este o fereastră prin care se poate observa și partea plină a paharului. Unde se poate vedea un șir lung de oameni care au intrat cu suferință, în spital, și au ieșit vindecați. Ce gânduri să las pentru halatele albe? Evident, bune. Un bai mare, se spune, ar fi plecarea în țări străine a medicilor și asistentelor. Schimbarea lumii a oferit această posibilitate. Soluția este să li se asigure demnitate acasă. Mai nou, salariile din sănătate nu-s de neglijat.
Mult rău face folclorul politic. Fantoma celor zece spitale regionale ne bântuie somnul. Nu promiteți, dacă nu puteți face! Apoi, fiecare guvern anunță reforme în sănătate. Acum este pe rol Ordonanța care iar promite reforme. S-ar părea că noile modificări prevăd scutirea taxelor de către pacienți, chiar dacă se tratează într-un spital de stat sau privat. Zic susținătorii Ordonanței că numărul de vieți salvate va fi în creștere. Discuțiile aprinse se referă la decontarea serviciilor. Îi las pe cei pricepuți să ne lămurească. Atâta doresc să știu e de bine ori e de rău? Cea mai mare cucerire pentru medici și spitale este câștigarea încrederii, că te vei face bine. Cu această stare de suflet și moartea este mai ușoară.
De mare folos pentru pacienți este atitudinea medicilor față de sistemul pe care-l slujesc. Când simți că ai aproape conducătorii cetății, lupți altfel pentru apărarea ei. Și cu boala te răfuiești mai cu avânt. Să nu supăr pe nimeni, dar mie mi-a căzut bine când ex-ministrul sănătății, doamna Sorina Pintea, a decis să se trateze în țară. Cred că suferința nu are culoare politică, de aceea doamna Pintea, prin acest gest, a certificat tocmai încrederea în sistem. Lăsați-mă să cred asta! (Pe doamna Pintea o cunosc de la televizor și din ziarul nostru). Știu că a făcut lucruri bune și aud despre domnia sa lucruri bune. Spitalul pe care-l conduce este un argument.
Cu sănătatea nu-i de glumit. Am dorit să atrag atenția, prin acest text, că putem privi și partea plină a paharului din sistem. Mă urmărește încă felul în care țăranii mei din sat se salutau la ieșirea din casa unui vecin: „Rămâi cu bine! Sănătate bună!” Știau și ei să aprecieze binele și sănătatea. Așa că vă zic și eu: sănătate bună!
