Radiografia unei ruine

0
79
Editorial Graiul Maramureşului

Scriam, cu aproape un an în urmă, despre măreția unui om discret. L-am descoperit, atunci, datorită confratelui Cornel Nistorescu, fost coleg la revista „Flacăra,” episod profesional de care îmi place să-mi amintesc. A fost o școală de presă, o școală a curajului profesional, ieșit din matca vremii. Cornel era vârf de lance. Mărețul om discret despre care scriam este domnul Emanuel Babici, născut în Baia Mare (în anul 1943 ), absolvent al Colegiului „Gheorghe Șincai”, din orașul de pe Săsar. După apariția editorialului meu, în ziarul nostru, domnul Babici m-a sunat pentru a-mi mulțumi, ba chiar a trimis și o rudă apropiată din Baia Mare să-mi strângă mâna. Un gest aristocratic, de apreciat.
Cine este domnul Emanuel Babici? Este una dintre inteligențele românești care au zidit citadele economice, le-a pus în ecuația lumii cu mintea lui sclipitoare. Rămasă activă până în ziua de astăzi. După absolvirea Institutului Politehnic București, a făcut specializări în Canada, Japonia, SUA. Numele dumisale este legat de conducerea unor mari întreprinderi ale vremii. Printre care celebra IMGB (Intreprinderea de mașini grele București ), de care și-a legat o parte din destinul profesional, fiind numit, aici, director la 35 de ani. După 1989, a fost chemat să scoată industria românească din confuzie, după nefericita și păguboasa declarație postrevoluționară că: „industria românească este un morman de fiare vechi.” Domnul Babici a încercat, dar industria o luase pe deal în jos.
Așa că și-a luat soarta în propriile mâini și împreună cu partenerul Constantin Savu au pus la cale dezvoltarea, în regie proprie, a energiei regenerabile. Maramureșeanul nostru are o biografie impresionantă. Confratele Cornel Nistorescu l-a întâlnit în Orientul Mijlociu, pe când documenta reportaje în zonă. „Am auzit de Babici ca despre un fel de pașă, de magician, de șeic peste șeici. Muncitorii români vorbeau despre Babici ca irakienii despre Sadam,” scria reporterul. Am revenit asupra acestui distins personaj, deoarece Cornel Nistorescu l-a abordat, recent, într-un amplu dialog publicat în ziarul „Cotidianul” online. Unde face o analiză lucidă, fără emoții și compromisuri, despre felul în care a fost îngropată o mare parte a industriei românești. Se apropie, cu un sentiment în plus, de platforma IMGB, care s-a subțiat atât de mult, încât, anul trecut, în decembrie, concernul sud-coreean Doosan a oprit activitatea ei.
Domnul Babici crede că în aceste stări de avarie, guvernul României trebuie să reacționeze. Cum se întâmplă în alte țări care își protejează economia. Reflexiv, fără nostalgii nemotivate, în dialogul amintit face o analiză pricepută și motivează de ce economia a fost partea cea mai neglijată a istoriei noastre recente. Citiți dialogul, pe spații mari, și veți afla rolul acestui demnitar economic de excepție! Ca argument, un fragment din interviu. Spune domnul Babici: „Era în plan să se facă Portul București. Aveam relații economice cu Egiptul, Irakul, Siria, China. În Irak am livrat fabrici de ciment la cheie. Am făcut turbine și uzine chimice pentru Turcia și Siria. Făceam 450 de tancuri pe an și le exportam în Egipt, Irak, Iran.”
Pe larg, sunt amintite izbânzi ale gândirii economice românești în Japonia și America. Domnul Babici a fost implicat în predarea licențelor de la General Electric SUA. Analizează dezastrul privatizării. Rolul nefast al lui Ciorbea. Cel mai important capital, valoarea umană, s-a dus. Se putea trece de la socialism la capitalism în mod organizat. Dar ni s-a spus: „V-am dat undițe, pescuiți.” A fost punctul cheie al ruinării industriei românești. Are și soluții pentru timpul actual. De pildă, crede că deficitul forței de muncă poate fi redresat prin scutirea de impozite a celor care au rămas în țară. Trebuie chemată inteligența românească să ridice țara. Deoarece în economia românească totul este la întâmplare. Totul este ca să supraviețuiască. Poate asta s-a urmărit. De pildă, Germania, care semnează acorduri de colaborare pe termen lung pentru echipamente complexe cu toate țările în curs de dezvoltare. Guvernele României nu au creat asemenea contacte în ultimii 30 de ani. Nu uită să amintească că România a fost pe locul doi în lume la utilaj petrolier.
Îi îndeamnă pe liderii români, de la parlamentari la președintele țării, să vadă centrala de la Rovinari sau de la Turceni. Ori cum se face tablă la Galați. Am un sentiment că oamenii cu mare experiență nu sunt chemați la consultări de prognoză. Cum nu a fost solicitat nici domnul Babici. Ce-i de făcut ? Vorba dumisale: poate zice cineva ceva, că încremeniți nu putem rămâne!
Sugerez celor cu autoritate în Maramureș, să-l invite pe domnul Emanuel Babici acasă, la o întâlnire cu noi, cei care dorim să știm cum stăm cu lumea asta românească. Cu bune, cu rele.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.