Afinăria de la poalele Ignișului

0
244

• După ce au terminat facultatea de autovehicule rutiere, respectiv geografie-engleză, Ștefan și Nicoleta Benea au decis să înființeze o plantație de afin în Chiuzbaia, pe 1,30 ha de teren pietros (moștenit de la părinți), cu expunere sudică, situat chiar sub muntele Igniș. Soția Nicoleta, născută în Constanța, a fost fascinată de peisajul din Groapele Chiuzbăii, cu vîrfurile mai mici Chiuzul și Poca, așa că a renunțat și ea la serviciul din Baia Mare.

Grant nerambursabil de 20.000 de euro

Se gîndeau la o plantație de zmeur, dar au observat pe teren cîteva tufe de afin sălbatic, iar analiza pH-ului solului a indicat aciditatea de 4-5, perfectă pentru afinul de cultură, așa că în 2012 au scris proiectul pentru a primi fonduri europene nerambursabile de 20.000 de euro. Așteptarea finanțării a durat doi ani, însă a meritat. Au arat și frezat la 30-40 cm adîncime, au administrat turbă lituaniană în cantitate mare (6 mc costă 1.000 lei), au cumpărat puieți din două soiuri americane (de la pepiniera de afin meristematic a lui Daniel și Cristina Bujor din Șomcuta Mare), i-au plantat pe rînduri la 2×1 m și au bilonat. Au montat furtunuri de irigare prin picurare și folie neagră de mulcire (rezistă de 7 ani). Între rînduri, iarba este cosită mecanizat. Aduc apa de irigare de la un izvor din amonte și o țin într-un bazin căptușit cu folie neagră, pentru a ajunge la temperatura aerului, înainte de a fi pompată la cultura din aval. Cînd plantele au nevoie, sînt fertirigate cu „fortiplant” (calciu, fosfor și alte elemente), îngră­șămîn­tul pentru afin.
Muncă sub cerul liber
Principalele probleme sînt tăierile și culesul, nu se pot mecaniza, așa că familia are mult de lucru primăvara (2 luni) și vara-toamna (2-3 luni), atunci Ștefan și Nicoleta sînt în fermă de dimineața pînă seara. Afinele de pe ciorchine nu se coc toate deodată, așa că se culeg în etape. Și la zmeur, aronia (au cîteva rînduri, este un arbust originar din America), coacăz, agriș, mur, goji, cătină, căpșun, culesul se face tot cu mîna. Ei au noroc cu cîteva femei din sat, îi ajută cînd au comenzi mari (un om culege 40-50 kg de afine pe zi). Primele fructe sînt mari, iar spre toamnă mărimea scade, însă gustul e la fel de intens.

Femei la cules de afine

Ridică probleme și vînzarea. Au aderat la Cooperativa agricolă Hortigrup Fruco din Vărai, însă comerțul prin supermarketuri are inconvenientul că fructele ajung pe raft după 7 zile (merg mai întîi la depozitul din Turda). Au clienți și de acasă: în cîteva ore după cules, fructele se vînd în piețe sau în magazine mai mici. Vin și clienți din Ungaria, dar cumpără și turiști, ferma aflîndu-se pe un traseu de cicloturism. Unii băimăreni își culeg cu mîna lor fructele pentru dulceață (prețul este mai mic), poarta afinăriei nu-i închisă niciodată. Produc pe an între 10 și 15 tone de afine, culese de pe cele 5.000 de plante. Le sortează pe mărimi și le transportă în lădițe înalte de 2,5 sau 5 cm, pentru ca fructele să nu se zdrobească.

Al doilea proiect

Avînd materia primă necesară, plus apă de izvor de sub Igniș, Ștefan și Nicoleta Benea au decis să scrie un nou proiect de finanțare europeană de 50.000 euro, pentru a înființa un centru de procesare a afinelor și a fructelor aronia, cu storcător și pasteurizator (vor primi banii în 2021). În locul foliei de mulcire, care s-a deteriorat, vor pune pe rînduri rumeguș curat de brad sau fag, căci afinul iubește aciditatea pădurii. Așa se scrie viața lor de mici fermieri, de care sînt mulțumiți (afinul e rentabil, cel puțin deo­camdată), mai ales că în acest timp au făcut și doi copii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.