Drama Bielorusiei

0
93

Până să mă așez în păreri despre alegerile locale din România, am rămas co­nectat la starea de spirit din Bielorusia, unde tensiunile interne lovesc în multe dintre cancelariile lumii. Svetlana Alexievici, despre care scriam în ziarul de ieri, își începe celebrul roman “Rugăciune pentru Cernobîl” cu aceste cuvinte: “Bielorusia… Pentru lume suntem terra incognita – un teritoriu necunoscut, străin. <Rusia albă>, cam asta înseamnă denumirea țării noastre în limba engleză. Toți știu despre Cernobîl, dar numai în legătură cu Ucraina și cu Rusia. Mai trebuie să povestim și despre noi.” Și Svetlana a povestit, în multe romane, tragedia izvorâtă din reactorul ucigaș. Pentru mica Bielorusie, o populație de 10 milioane de locuitori, a fost o tragedie națională, deși bielorușii nu au nici o centrală atomoelectrică. După Cernobîl, țara a pierdut 485 de sate și cătune, 70 dintre ele sunt îngropate definitiv în pământ. Printre factorii scăderii demografice, radiația ocupă locul cel mai important. În unele regiuni, în urma catastrofei, mortalitatea a depășit natalitatea. Ca urmare a influenței permanente a dozelor mici de radiație, anual în țară crește numărul de îmbolnăviri de cancer.
Un nivel radioactiv înalt a fost înregistrat în Polonia, Germania, Austria și România. Substanțele gazoase și volatile s-au răspândit în multe țări de pe glob. Reactorul patru păstrează în continuare, în pântecele său de plumb, fier și beton, sute de tone de materiale nucleare. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu ele azi. Este un mort care respiră. Respiră moarte. Pentru cât timp mai are el putere? Nimeni nu răspunde la această întrebare. Mortalitatea a crescut. De bătrânețe moare un om din paisprezece. În regiunile cele mai contaminate, la un control medical, s-a stabilit că din zece oameni, șapte sunt bolnavi. Despre astea scrie Svetlana, laureata Premiului Nobel pentru Literatură. La un moment dat, se întreabă despre ce să povestească? Despre moarte sau despre iubire? Cutremurătorul roman se încheie cu aceste cuvinte: „Credeți că e o aiureală? Greșiți, turismul nuclear se bucură de o mare căutare, mai ales printre turiștii occidentali. Oamenii vin după impresii noi și puternice, care pot fi întâlnite în foarte puține locuri din lume, pentru că lumea este mult prea comună și accesibilă. Viața a devenit plicticoasă. Și vrei ceva veșnic. Vizitați Mecca nucleară! Prețurile sunt mici.”
Despre asta scrie Svetlana. Explozia reactorului a devenit cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este un infern pe pământ, guvernat de propriile legi. Oamenii sunt stranii, au devenit călăuze reale în Zona reactorului. Unde te poate aștepta moartea. Despre asta scrie Svetlana. Și nu mai dorește să plece din țara ei. Între timp, Belarus a devenit un nod gordian, la care s-au repezit mulți să-l taie. Alții doresc să-i sporească grosimea. Cazul alegerilor din această vară, prin care Lukașenko a fost reales, după 26 de ani de cârmuire aspră, a aburit geamurile multor cancelarii. Cine mai ține seama de tragedia reactorului, descrisă de Svetlana. Belarusul a devenit teritoriu, de o valoare strategică excepțională, pentru Rusia. Uniunea Europeană și alte capitale de pe continent, care influențează decizia comunitară, doresc să evite un scenariu ucrainean. Unii prefigurează o variantă de tip Yalta. Adică Belarusul s-ar afla dincolo de o imaginară Cortină și trebuie acordată întâietate puterii tutelare.
Oare cine este această putere? Am parcurs comentarii din presa străină. Dar și din cea românească. Constat că Europa este dezbinată în chestiunea Belarusului. Opoziția de la Minsk este domolită de cancelarii europene. Uniunea Europeană nu îl recunoaște pe Lukașenko ca președinte. Dar susține o logică a dialogului, pentru a nu spori criza. Între timp, țara fierbe, opoziția protestează, oamenii sunt arestați. Franța și Germania nu doresc complicații suplimentare în relația cu Moscova. S-a format Triunghiul de la Lublin – Polonia, Ucraina, Lituania – care susține un set de sancțiuni la adresa regimului de la Minsk. Mai este o Declarație comună – România, Lituania, Polonia – care susține un parcurs democratic Belarusului. Își oferă expertiză pentru reforme politice, economice și independente, unde respectul pentru drepturile omului și libertatea de expresie să fie norme fundamentale.
Mă gândesc la țara din romanele Svetlanei – terra incognita – dar extrem de atractivă pentru dramele istoriei recente. Mă gândesc la prietenii noștri – Viorel și Nadia – care reprezintă România la Minsk. Noi am încheiat cu votul alegerilor locale, să ne mai gândim și la lumea cea mare în care trăim. De aceea am scris acest text. Așa m-am gândit la drama Bielorusiei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.