Politica sărbătorilor

0
73

Nu aș fi scris acest text, în vreme de pandemie și agitație electorală, dacă nu constatam reacții dure la Legea Trianon. Reacții și din țară, dar mai ales de la vecinii de la Apus. Dar să vă spun povestea. În data de 18 noiembrie 2020, președintele României a promulgat Legea care are ca obiect de reglementare declararea zilei de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon. Care prevede posibilitatea organizării, la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice consacrate conștientizării semnificației și importanței acestui Tratat. În septembrie, președintele Iohannis a cerut reexaminarea actului normativ, însă Legea a fost adoptată în forma inițială, Camera Deputaților respingând solicitarea șefului statului român.
Reexaminarea Legii s-a bazat pe numeroase observații, atât din partea unor experți, cât și a organizațiilor neguvernamentale de profil. Au fost păreri pro și contra. Reamintim cititorilor noștri că Tratatul de la Trianon a fost semnat în ziua de 4 iunie 1920, între Puterile Aliate, formate din 16 state învingătoare, printre care și România, în Primul Război Mondial, pe de-o parte, și Ungaria, pe de altă parte, ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Noi, românii, suntem legați de acest Tratat deoarece se consfințea pe plan internațional, pentru prima dată în istoria noastră, recunoașterea României ca stat național, adică voința exprimată la Marea Adunare de la Alba Iulia.
Cu acest mare eveniment românesc nu se poate glumi. Cât ar evolua lumea spre orizonturi globaliste, statul național rămâne, deocamdată, subiect de drept istoric. La vremea potrivită, adică la 4 iunie 2020, am scris, convocând la opinii un istoric român, unul maghiar și unul american. Concluzia era că fiecare susținea idei rezultate dintr-o vitregie istorică. După mine, comentarea istoriei, cu un sentiment de conciliere, mi se pare cea mai adecvată atitudine unii față de alții. Dar cum frământarea lumii nu ține seama de părerea mea, este obligatoriu să devin ecran de proiecție a evenimentelor.
Așa am constatat că Legea Trianon a provocat reacții aspre din partea unor lideri din vecini. Nu aș dori să sporesc povestea, dar cum ea capătă dimensiuni jignitoare, nu am cum să o ocolesc. Constat că s-au scris articole, s-au luat poziții, față de felul în care ne stabilim sărbătorile în România. Dacă unii lideri maghiari nu sunt de acord cu sărbătorile din Carpați, ce să facem? Când a intervenit România în politica sărbătorilor din vecini? Ungaria îl acuză pe președintele României că, prin promulgarea Legii Trianon, a provocat tensiuni uriașe. Între cine și cine? Ca să nu vorbesc pe deasupra, citez din opinia secretarului de stat, responsabil pentru politici naționale din Guvernul maghiar, Arpad Janos Potapi, care spune că „marcarea anuală a Tratatului de la Trianon de către români este profund ofensatoare, nu doar pentru maghiarii din Transilvania, ci pentru întreaga națiune maghiară.” Apoi ne spune pe față, cu un fel de sfidare, că „este inadmisibil să obligi comunități naționale să sărbătorească cea mai neagră zi din propria istorie, nu numai că nu se încadrează în principiile Uniunii Europene, ci reprezintă o mare lipsă de respect.”
Actul de naștere a statului român modern nu poate fi lăsat în vorbe de clacă. Cum scria mai zilele trecute un jurnalist maghiar din România, în legătură cu Legea Trianon: „Acum naționalismul stupid și îngrădit devenise oficial naționalism de stat. România și-a asumat caracterul, identitatea de stat refractar și desuet.” Mi se pare prea mult.
Este jignitor să afirmi că, dacă îți aperi demnitatea în istorie, ești desuet. Grav este că se referă la o țară nu la un om. Întreb și eu, pe proprie răspundere: Ungaria are dreptul să-și apere istoria, iar România nu? De când cineva ne stabilește sărbătorile? Oricum, cum ne spunea tânărul istoric maghiar Balasz Ablonczi, coordonatorul Proiectului de cercetare TRIANON-100 de la Budapesta, Tratatul nu expiră. Cum ar vrea unii. Așa că fiecare țară să-și stabilească sărbătorile după ceasurile istoriei sale. De sărbători, oamenii nu-și spun cuvinte urâte. Dar nici în zilele de lucru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.