Bolile stabulației

0
12

În condițiile de iernare în grajd, crește expunerea vitelor la anumite afecțiuni, fiind în pericol de îmbolnăvire mai ales animalele tinere și cele cu imunitate scăzută. Pentru a ajuta vitele să-și mențină sănătatea și condiția corporală, se recomandă deparazitarea internă și externă a întregului efectiv.
Pe perioada de iarnă, cînd vacile nu au acces la pășune, se recomandă asigurarea unui regim alimentar echilibrat. Rația de fîn trebuie suplimentată cu concentrate bogate în minerale și proteine (făinuri furajere de cereale, soia, floarea-soarelui), care să asigure echilibrul metabolic. O rație furajeră dezechilibrată duce scăderea producției, scăderea în greutate, sporuri zilnice mici, tulburări de reproducție (infertilitate).
Pentru a asigura un microclimat optim în adăpost, este nevoie de lumină (vacile nu se țin la întuneric), umiditate (excesul este dăunător), ventilație bună și temperatură potrivită.
Cele mai frecvente afecțiuni sînt cele respiratorii. Animalele devin abătute, nu consumă furajul, se observă că au dificultate în respirație, tuse, temperatură corporală crescută, scăderea producției.
Apar adesea afecțiuni podale (șchiopături), uneori țin piciorul permanent ridicat, refuzînd să mai calce pe el. Zona afectată este inflamată, poate prezenta scurgeri purulente și dureri la atingere.
Principalele afecțiuni digestive de iarnă sînt indigestiile, alcalozele, acidozele și meteorismul ruminal acut. Toate sînt provocate de rația cu prea multe glucide și proteine (siloz, concentrat, premix PVM proteine-minerale-vitamine), de consumul de furaj mucegăit sau de consumul de furaje suculente înghețate (dovleci, cartofi, sfeclă).
Tratamentul se face în funcție de diagnosticul stabilit de medicul veterinar.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.