Două zile istorice

0
50

Cine vorbește despre istoria României în presa cotidiană este socotit, de unii, ca fiind conservator, naționalist, care nu pricepe mersul lumii. Se mai aud voci, venite pe plaja rece a politicii actuale, că istoria nu este prioritate acum. Vă dau pilde, dar mai târziu. Nu se mai fac referiri, pe înțelesul tuturor, despre trecutul neamului din care facem parte. Cea mai tristă realitate este destinul precar al istoriei din școli. De aceea, din când în când, mai fac câte un popas în preajma evenimentelor care ne-au marcat destinul ca popor. Ieri, a fost 9 mai, zi de răscruce pentru devenirea noastră în concertul european. La 9 mai, 1877, Mihail Kogălniceanu a rostit, în Adunarea Națională a României, cuvintele sacre, izbăvitoare: „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare.”
Până s-a ajuns aici au fost tensiuni serioase în jurul independenței României de atunci, tânărul stat unit sub sceptrul lui Vodă-Cuza. Act unificator, de o mare inteligență diplomatică, a boierilor și intelectualilor acelei vremi. Mă refer la alegerea lui Cuza, domn în cele două principate române. Reacțiile Marilor Puteri au fost diferite față de acest eveniment crucial pentru noi. Franța l-a privit cu rezerve, iar Imperiul Otoman și Regatul Unit au fost împotrivă. Dar, încolo, opinia publică europeană a fost favorabilă poporului român. Independența României a fost precedată de un război cu multe costuri și multe pierderi omenești. S-au purtat lupte grele la Plevna, Vidin, Smîrdan. Unii le-am învățat la orele de istorie. Atunci eram aliați cu rușii împotriva turcilor. Marele Duce Nicolae, al Rusiei, a decis să atace singur Plevna. Dar atacurile rușilor au fost respinse de otomani. Atunci, ducele Nicolae a cerut ajutor urgent principelui Carol al României, să-i vină în ajutor.
„Turcii au adunat cele mai mari forțe la Plevna, ne zdrobesc!”scria ducele în scrisoarea adresată principelui. Românii au făcut fapte de vitejie, cucerind Plevna. Asediul Vidinului s-a încheiat cu o răsunătoare victorie a armatei române. La Vidin, au luptat și români din Valea Timocului, conduși de Ilie Nicolae și Vancea Predoi, din Cobișnița. În anii trecuți, când am fost la Negotin și Cobișnița, la prietenul Adam Puslojic, la o șezătoare, românii timoceni de astăzi mi-au relatat aceste povești, nescrise prin cărțile de istorie. Dar au statui în zonă.
După Unirea din 1859, iată a fost câștigată și Independența României de atunci. Prin pacea de la San Stefano, România primise Dobrogea drept compensație pentru sudul Basarabiei, răpit de Rusia, care se transformase, din aliat, în dușman al României. Astăzi, este 10 mai. În anul 1881, urmând prevederile Constituției din 1866, șeful statului a fost numit rege, iar România devenea regat. Ceremonia de încoronare a regelui Carol I a avut loc pe 10 mai. Coroana regelui a fost turnată din oțelul unui tun turcesc capturat la Plevna, nu din aur, cum aveau alți regi. De aceea, Coroana de Oțel a devenit simbolul Independenței și Suveranității și al prestigiului României. Cum scria și George Coșbuc. După ridicarea la rang de regat, economia României a progresat foarte mult. Câștigase un domnitor, care era înrudit cu mai toate familiile imperiale din Europa. Primise și o Constituție modernă, liberală, care interzicea pedeapsa cu moartea și confiscarea averilor.
Regatul României a intrat în convenții europene, spre folosul dezvoltării țării. S-a creat o industrie modernă. Căile ferate s-au extins în toată România de atunci, pe care se transportau mărfuri românești în Europa. Exportam masiv grâu, porumb, floarea-soarelui. Acum se întâmplă tocmai invers. Regele Carol I a inaugurat Podul de la Cernavodă, o lucrare de mare impact pe plan european. Era, la vremea aceea, cel mai lung pod din Europa și al treilea din lume. Era un simbol al independenței României, la capetele podului fiind așezați câte doi dorobanți. Anghel Saligny, autorul acestei superbe realizări, a fost academician, inginer constructor, ministru și pedagog. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale. Saligny s-a întâlnit și cu Gustave Eiffel, autorul celebrului Turn parizian.
Un alt obiectiv important, construit în timpul Regatului sub Carol I, a fost Canalul navigabil de la Porțile de Fier, la Orșova, dimpreună cu Serbia și Austria. Socotesc că este bine să ne aducem aminte de evenimentele de răscruce din istoria noastră. Ele sunt cărămizile care stau la edificiul actual. Să știm ce am avut, și ni s-a luat, dar și ce avem și ni se vrea luat. Da, ieri și astăzi, două zile istorice, de care trebuie să ținem seama.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.