🕮 Lecții de învățat 🕮 Urbanizarea satelor (II)

0
53

E clar că oamenii satelor vor şi ei confort, case spaţioase, luminoase, şi este cât se poate de firească această tendinţă. Partea proastă este faptul că satele suferă un proces de urbanizare devenind còpii fără substanţă ale oraşelor, mai concentrat în satele din imediata vecinătate a centrelor urbane, şi mai diluat în satele mai greu accesibile. Despre urbanizarea satelor și despre nostalgia satului tradiţional, tot cu arhitecta Laura Zaharia am vorbit. Care are mai bine de 12 ani de frământare, și de căutări, pentru satul maramureșean și îmbătrânirea acestuia.
Încercarea celor care evadează dintre betoanele în care locuiesc la oraș, în speranţa că la ţară vor reînnoda cone­xiunile cu rădăcinile străbune, devine și ea dezamăgire; la ţară găsești din ce în ce mai multe betoane, colorate hilar şi împodobite cu inox şi plastic. Uliţele sunt asfaltate, dar fără rigole, vegetaţia tăiată, animalele domestice dispar…
Spune Laura: Ani în şir m-am întrebat unde a dispărut simţul artistic al sătenilor şi atenţia pentru frumos. Răspunsul pe care mi-l pot da azi este destul de trist, sau cel puţin nu este ceea ce mi-aş fi dorit: dintotdeauna oamenii doresc să etaleze ceea ce au mai bun – o atitudine pozitivă şi progresistă. Dar acest ”ce au mai bun” a evoluat în timp de la lucrurile făcute de mâna localnicilor, cu materiale pe care azi le numim ”ecologice” şi cu multă trudă şi grijă pentru ”frumos”, la … bani. Astăzi, oamenii se mândresc că au bani, nu că ştiu să cioplească o grindă sau să facă un ţol de lână… (Va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.