De la un anumit nivel, oamenii vor să rămână după ei ceva măreț. Și vor să devină ctitori. Să le rămână în istorie numele. De la cei care fac o răstignire și își pun numele pe ea… la preoții care vor să fie ctitori de biserici, chiar dacă mai e una în sat. Sau două… Alții sunt și mai ambițioși. Fac drumuri. Poduri. Evident, își pun numele pe ele. Pe piatră de marmură, să se știe! Sigur, vom reveni cu asemenea mostre de ego exacerbat, de prin tot Maramureșul. Acum însă, vă aducem în atenție… drumul Unirii!
În 2018, când cu centenarul Marii Uniri, autoritățile județene au vrut să ctitorească un drum interjudețean. Vestea bună e că dincolo era deja făcut. Bine, cu fonduri europene. Așa a și rămas. Noi am încropit ceva, acolo, să ne unim cu ei. A urmat evident tăiere de panglică, chef mare, cu artiști de aceia de mii de euro, cântând în vârf de deal. Discutăm despre drumul interjudețean din Suciu de Sus până în Agrieș, comuna Târlișua, din Bistrița Năsăud. Ideea…excelentă, scurtează mult traseul spre Bistrița sau Cluj. Cu o singură rezervă. Partea noastră de drum e ca bombardată! „Mergeți, apoi sunați-mă, să vedem dacă am dreptate… am numărat peste 80 de gropi masive în asfalt, pe partea noastră. Dincolo, nici una!!!”, ne spune un edil din zonă. Gândiți-vă ce mesaj transmite acest drum, perfect în Bistrița și bombardat în Maramureș. Ctitorii vor rămâne în istorie, dar nu chiar cum și-au dorit.
Purcedem deci pe drum, să vedem cu ochii noștri. De la giratoriul din Suciu, o luăm spre mănăstire, traversăm un cartier de minoritari, apoi ignorăm intrarea spre mănăstire, ținem stânga. Peisajul, superb. Dealuri, pădure, plus câteva eroziuni care au scos la iveală legendarii trovanți, de o frumusețe aparte. Și încep gropile. Culmea ironiei, la fața locului erau drumarii județeni, care puneau piatră în gropi și o călcau. Drumul nu are șanțuri, drept pentru care apele de pe versanți vin direct în drum și distrug. La un punct, într-o curbă, e o surpare care face drumul Unirii cale de un singur sens. În râpe, se văd gunoaie aruncate masiv. Apoi, în vârf, se văd urmele finale ale improvizației. Un platou îndreptat cu buldozerul, cât de o sărbătoare câmpenească…de deal, o baracă și gata! De aici, trecem în județul vecin. Unde asfaltul e impecabil. Cu parapeți, semne de circulație, marcaje.
Peisajul e însă impresionant. În prim plan, zona de dealuri line, frumoase. Bate un vânt de te proptești în picioare. În plan îndepărtat, dacă privești spre Maramureș vezi cele trei vârfuri înzăpezite și monumentale ale munților Țibleș. Dacă privești mai spre sud, vezi spatele munților Rodnei, în zona Sângeorz Băi.
Pe ansamblu, o mare rușine pentru Maramureș și maramureșeni. Deși drumul e funcțional și are logica lui. O vreme nici nu s-a mai circulat pe el, după ce s-a dus vestea că la noi e dezastru. Întoarcem deci pe Drumul Unirii, ne intersectăm cu drumarii, apoi vedem, pe o tablă ce acoperea baracă de păcurari, cu un calificativ dat drumului de trecători. „Muie”. Scurt, simplu. La întoarcere, intrăm la primarul Viorel Pașca din Suciu și-l întrebăm de drum. „Da, e distrus, din cauza apelor ce nu sunt regularizate, zic eu. E județean. Eu am făcut ecologizare, dar trebuie să mă întorc cu oameni cu funii, să coboare în râpele acelea, să adunăm gunoaiele… Dar vom face noi un drum alternativ la acesta. Avem un proiect de drum intercomunal, din satul aparținător Larga spre satul bistrițean Molișet. Mergi prin Larga pe asfalt, de acolo mai sunt pietruiți și ar trebui asfaltați cam 1,5 kilometri la noi, peste un deal și încă tot cam atât la ei. Ar scurta ruta cu vreo 10 kilometri! Îl facem, o să vedeți…”, încheie primarul de Suciu.
abia așteptăm să o vedem. si pe asta