O carte despre Ion Stan Pătraș

1
67

Fenomenul Săpânța a dat de lucru etnologilor, etnografilor, muzicologilor, poeților, zugravilor, sculptorilor dar și amatorilor de idei vesele. Români și străini. Am avut șansa să-l cunosc pe creatorul celebrului Cimitir, Ion Stan Pătraș, pe când lucram la Muzeul Maramureșului, din Sighetul Marmației. Așa că nu sunt dominat de emoția imaginației. Am însoțit, la Săpânța, multe personalități, de la Ion Vlăduțiu, la Nichita Stănescu, care au reacționat diferit la fenomen. De pildă, criticul literar Laurențiu Ulici, într-un interviu, îmi declara că „Săpânța este un fenomen maramureșean de esență nemaramureșeană.” De la texte encomiastice, la aprecieri naive au îmbogățit rafturile bibliotecilor despre acest subiect. Era nevoie de o apreciere sobră, documentată, echilibrată care să lămurească, pe cât se poate, extazul dar și agonia fenomenului, Cimitirul Vesel de la Săpânța.
O asemenea carte o datorăm laboriosului folclorist și publicist Pamfil Bilțiu: „Ion Stan Pătraș și zestrea sa artistică”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, apărută la Editura Cetatea Romei, Baia Mare, 2o21 (director dr. Nicoară Mihali). Autorul ne avertizează că această lucrare este singura de acest fel, deoarece celebrul meșter nu a beneficiat de o lucrare monografică, prin care să se pună, în valoarea ei legitimă, truda sa artistică cu faimă și popularitate.” Așa că profesorul Pamfil Bilțiu a pornit la drum. Lucrarea se întemeiază pe cercetări de durată pe teren, pe iscodiri bibliografice, dar și pe cunoașterea directă dintre meșter și autor. Prietenia lor a devenit o sursă prețioasă în alcătuirea acestei monografii. Este, de altfel, o carte-album, deoarece ideile sunt argumentate de fotografii impecabile.
Respectând legile clasice ale monografiei, lucrarea se deschide cu descrierea localită­ții Săpânța, vatra de baștină a lui Ion Stan Pătraș. Este un capitol de atmosferă, împletind documentele care integrează localitatea în istoria Maramureșului, cu ineditul portului, alte tradiții și obiceiuri, care individualizează Săpânța. Cu minuție, autorul descifrează etapele vieții și ale creației acestui rapsod al lemnului. Ne sunt lămurite împrejurările în care s-a înfiripat această idee care a împânzit lumea. Adică geneza Cimitrului Vesel, cu argumente convingătoare, risipind legendele care înconjoară fenomenul. Aflăm și despre data la care meșterul a cioplit primele sale cruci, fixând anul 1934. Este evocat și modul în care consătenii s-au atașat de stilul meșterului care confecționa cruci ornate, pictate, cu epitafuri în versuri, prețuind un stil nou, unic și care nu a proliferat prea mult în alte așezări. Stilul a fost și pe placul bisericii, care nu a avut nimic de obiectat.
M-au preocupat cele două condiții – adeziunea sătenilor și acceptul bisericii – fără de care fenomenul Săpânța nu ar fi existat. Așa, treptat, pe măsură ce săpânțenii comandau mai multe cruci, Ion Stan Pătraș a realizat unicul cimitir-muzeu de autor din țară, și se crede și din lume. Pamfil Bilțiu se dovedește, și în această carte-album, un bun și credibil utilizator al documentelor referitoare la un nobil subiect. Sunt adunate aprecierile celor care au scris despre Săpânța, rezultând un discret compendiu, care ilustrează vitalitatea unui creator și a operei sale. Autorul are prilejul să-i tempereze pe entuziaști și să ofere argumente, ideile profunde, relevante, care se referă la talentul și harul artistic al faimosului săpânțan.
Un capitol bine alcătuit se referă la crucile lui Ion Stan Pătraș, la sistemul lor inconfundabil prin originalitate, care nu trebuie privit, susține autorul, ca un miracol, ci raportat la o tradiție veche din arta transilvană, maramureșeană, românească. Deocamdată, Săpânța rămâne unică în felul ei, deoarece în cimitir se împletesc, sentimentul eternită­ții cu verva pitorească a vieții zilnice. Pamfil Bilțiu face o fină și lămuritoare analiză a ornamenticii crucilor funerare, ale lui Ion Stan Pătraș. Decoperind “un meșter aplecat mereu către finețe, cu un simț deosebit al simetriilor și al proporțiilor, al echilibrului compozițional, care asigură reușita și măiestria întregului său ansamblu decorativ.”
Este deslușită și cromatica crucilor, fiind comentat rostul simbolic al culorilor. Ochiul magic al fenomenului Săpânța îl constituie epitafurile sau cronica în versuri a satului. Aici se mai descoperă o dimensiune a meșterului Pătraș, harul liric popular, cu amprentă proprie. Care a știut să convină, cu oamenii satului, că omul este făcut din bune și rele, iar decedatul poate avea oglinda vieții chiar pe cruce. Pentru mine, este un fenomen unic, care sfidează clișeul: despre morți numai bine. Epitafurile meșterului sunt și documente etnografice, de cultură rurală. Mircea Zaciu crede că, accentul epitafurilor cade pe sfidarea morții, dar și pe timbrul elegiac al poeziei țintirimurilor. Răscolitor este verșul funebru al lui Ion Stan Pătraș făcut de el însuși. Un fel de privire în oglindă a morții.
Autorul ia în seamă porțile meșterului, troițele, Casa-muzeu, dar și receptarea operei sale de către contemporani. Nu sunt uitați nici foștii ucenici care i-au continuat opera. O carte-album fundamentală pentru a cunoaște fenomenul Săpânța dar mai ales pe creatorul lui. Cinstită mulțumire autorului Pamfil Bilțiu!

1 COMENTARIU

  1. Anumite argumente ale unor ziși ucenici, nu sunt adevărate. După zeci de ani vin să se bage în seamă cu minciuni și nu se gândesc că aceste mărturii rămân scrise în istorie fără măcar să fie adevărate?
    Totodată, aceste cărți vor fi lăsate ca surse bibliografice pentru mulți elevi, studenți, masteranzi etc.
    Nu am nimic personal cu profesorul Pamfil Bilțiu, însă e păcat că nu se caută mai în profunzime adevărul.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.