Zone protejate, prin uitare! Pădurile de la Coștiui și Ronișoara

0
98

Încercăm să ne ținem de cuvânt, am promis trecerea în revistă a zonelor naturale protejate de interes național din Maramureș. Am văzut peștera de la Boiu Mare, am văzut pădurea Crăiasca de la Ocna Șugatag. N-am jubilat. Am plecat să vedem altele.

Pădurea de larice de la Coștiui am văzut-o pe o ploaie puternică. Are doar 0,70 hectare și cuprinde copaci seculari, cu înălțimi de 30-40 de metri. Coștiuiul în sine este o localitate care, spre deosebire de altele care visează, chiar are alură, atuuri și înfățișare pentru turism. Evident, el este doar o amintire. Băile sunt închise, pensiunile nu-s. Dar noi pornim să vedem rezervația, cea care putea fi cireașa de pe tort. În rândul de case cochete, ungurești, de sub deal, vedem deja doi tei seculari. Nu au nici un semn, o informare, nimic. Urcând spre pădure, pe ploaie, nu găsești nici urmă de semnalizare, de nici un fel, turistică sau de rezervație. Dacă nu ai vedea arborii imenși de la depărtare, chiar n-ai găsi pădurea de larice-zadă. După o urcare scurtă, pe ploaie și cu noroaiele aferente, printr-o pădure neumblată, plină de ciuperci de sezon, te întâlnești cu impresionanții copaci.
„Și laricele acesta a fost plantat, nu e crescut natural. Dar e mai bine conservat decât cel de la Ocna Șugatag. Atacați de dăunători, dar nu flagrant. Oricum, sunt impresionanți, sunt de 40 metri înălțime, ba sunt și câțiva stejari frumoși, comparabili”, spune montaniardul Ionică Pop.

Dar e vizitabil locul doar dacă ești foarte hotărât. Nimic nu te conduce sau invită spre pădurea protejată. Și pentru că în pădure sunt ciuperci, oițe / Russula de diferite tipuri (atenție la cele roșii, sunt de două feluri, gustoase și… deloc sănătoase, greu de diferențiat), ne-am întâlnit și cu localnici.
„Noi am protejat pădurea asta să nu se taie, nu silvicii. Era jos demult dacă nu ne opuneam noi”, spune unul. Vedem și un impresionant larice trăznit, dar viu, cu urma de trăsnet de-a lungul trunchiului. Și… cam atât.

Nu foarte departe, trecând muntele Hera spre Petrova, chiar lângă DN 18, avem la îndemână și pădurea de gorun de la Ronișoara. Are 62 hectare și e protejată datorită gorunului, un stejar impresionant, ce crește până la 40 metri înălțime. Intrăm în pădurea de gorun, afectată olfactiv și vizual de… vecinătatea cu drumul național 18, plin de urme de …toaletă ad-hoc. Dar o pădure frumoasă de altfel și semnalizată. Și-l întâlnim, absolut întâmplător, pe pădurarul din zonă. Ceva mai încolo, o exploatare forestieră… Ne spune că e păzită și îngrijită pădurea, dar că i-ar plăcea să se curețe de carpenul care devine invaziv. Recent, aici a fost văzut un urs imens, de 400 kilograme, cu care silvicul se mândrește. De asemenea, se mândrește și cu o că­bănuță în stil finlandez făcută mai spre culme, genul de cabană hexagonală cu focul în mijloc, în stil nordic.
Cum silvicul era un septuagenar, care fusese odinioară viceprimar al comunei Rona, ne spune că-n podul castelului Appafy de la Coștiui s-au găsit acte ce dovedesc existența în această pădure a unui drum pietruit făcut pe vremea împărătesei Maria Tereza, a cărui urmă s-a pierdut.
Încă două arii protejate de interes național văzute. Ceva mai decente decât primele, dar tot nu protejate în adevăratul sens al cuvântului. Mai căutăm!!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.