Tăcerea care strigă

0
87

Dacă privim lumea cotidiană, ni se sugerează un fel de bine asigurat de cei care conduc țara, inclusiv o porție de fericire din partea guvernului. Societatea are două straturi. Unul subțire, deasupra, plin de toate energiile ascunse, și altul, întins cât țara, ascultă muzica celor de la etaj. Cei răspândiți prin văi și pe dealuri, pe la orașe și sate, primesc porții serioase de indiferență din partea celor de deasupra, subțiri și cu alte preocupări decât cele ale țării. S-o luăm mai la concret. În general, coaliția dă semne de neputință și de lipsă de apetit pentru conducerea treburilor dinlăuntru. Cu externele noastre se ocupă alții. Să vă spun cine? Știți dumneavoastră mai bine ca mine. Am un sentiment al stagnării țării și constat un păgubos joc politic în coaliție. Secția specială nu se poate desființa, deoarece se opune UDMR. Șeful CFR nu poate fi demis, fiindcă se opune USR. Deși s-au ciocnit marfarele la Fetești și zeci de copii au petrecut o noapte într-un tren fără locomotivă. Și tot el s-a supărat când presa l-a luat la întrebări.
Un asemenea cinism este greu de îngăduit. Eu, care-mi duc viața aici în Nord, sunt contrariat că nu s-a pus capăt agoniei gunoaielor din sectorul francez al Capitalei. Ni se oferă legi încâlcite, atitudini sfidătoare, încăpățânări derutante, sub care și-au făcut culcuș șobolanii. Cu toată separația puterilor în stat, când obrăznicia politică provoacă suferințe cetățenilor, trebuie să tragă semnale de alarmă și premierul și președintele țării, că și ei sunt cetățeni. Un singur lucru merge bine în țara asta: lupta liberalilor pentru putere în partid! Deși pe alocuri a luat forme aberante, președintele Iohannis ne invită să privim lucrurile destul de relaxat și natural. Cele două tabere fiind în călduri pentru șefia liberală.
Din păcate, lupta este tot mai urâtă, și mai fără maniere. Ba unii s-au suflecat la mâini și au intrat în arenă cu pumnii goi. A văzut toată țara cum la alegerile din filiala Timiș s-a ajuns la bătaie între taberele Cîțu și Orban. De a fost nevoie de intervenția poliției. Puteți să vă supărați pe mine, dar vă spun că de vreo două luni PNL oferă un festival politic de prost gust care arată partea cenușie a partidului. Liberalii nu au învățat nimic din greșelile trecutului recent. Lupta pentru putere, dintre Cîțu și Orban, arată că vechile deprinderi păguboase nu mor așa ușor. Eu nu țin cu nici unul dintre ei, dar recunosc că am o stimă istorică pentru liberalism. Aici mă refer la ce au făcut liberalii pentru istoria României. Voi sunteți urmașii lor? Actualul premier a fost girat de mulți că ar putea face ceva pentru țară. Este o dezamăgire, însă, arată sete de putere cu o sfidătoare lipsă de scrupule.
Ce demnitate liberală poți clama când sediul campaniei este la guvern, de unde împarte bani și alte favoruri pentru cei care i s-au alăturat? Cîțu este un inventator de iluzii. A constatat el, nu știu prin ce mijloace, că românii sunt fericiți. Știți ce se numește fericire, domnule premier? Dacă sunt fericit, atunci jupuiți-mă! Cum dorea poetul. Premierului îi place să pună struț realității, adică să ne mintă în față. El plutește pe aripile automulțumirii: românii trăiesc bine, economia merge, pandemia a fost îmblânzită, investițiile au spor. Mai vede prin preajmă și spioni ruși. Din păcate, realitatea mocnește, tace, numai premierul vorbește. Tăcerea strigă prin creșterea evidentă de prețuri. Nu se vede, nu se recunoaște. Politica struțului din partea lor, grijile de partea noastră.
Nu doresc să fac vreo afurisire politică, dar trist este când, pe cei care te-au ales îi socotești proști. Oricum, constat că se trăiește într-o realitate paralelă. Ludovic Orban face afirmații alarmante față de implicarea serviciilor și a procurorilor, vede dosare deschise, de dată recentă, unor șefi de filiale apropiați lui. Iată expresia: „Își bagă coada, folosesc instrumente nedemocratice, care sucesc mâini la spate, care arată pisica, care umblă la scheletele din dulap ale unora și altora.” Vorba colegei Andreea Pora, problema e că PNL, în frunte cu Orban și Cîțu, și liderii de organizații care îi susțin, nu înțeleg că își sapă singuri groapa. În loc să ofere o bună guvernare, cu decență și o politică agreată de cetățeni, racordarea țării la lume, ne oferă un spectacol straniu al luptei pentru propriile interese meschine, care nu au nici o legătură cu motivul pentru care au ajuns la putere.
Guvernul este preocupat de alegerile liberalilor, din care nimeni nu va avea de câștigat. Țara s-a mutat pe Face­book, cu lozinci, cu înțepături, fără soluții, fără viziune, fără perspectivă, fără empatie și fără măsuri pe care să le priceapă oamenii. Singur președintele țării noastre este încrezător. Pe ce vă bazați? Domnilor, trăim vremuri tulburi, imprevizibile, vom avea bani mai puțini, trăim spirala ucigătoare a scumpirilor. Să vă pese de țară, nu numai de banii ei. Tăcerea are și ea o limită. Când nu mai poate, ea strigă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.