Mai mare greaţa…
Povestea cu gardul şi cu leopardul se confirmă total şi la noi, deşi proverbul nu e neaoş. Am verificat…în Budeşti, la coborârea de pe Gutâi, acolo unde se naşte o zonă turistică. La drum, restaurant, cabane. Mai în pădure, ghenă!!!
Am ieşit din drumul judeţean pe un drum lăturalnic, spre Valea Oanţei, prin locul unde odinioară trona o controversată machetă de biserică, ce a apărut benevol într-un film francez şi cam fără voie în pictoriale porno maghiare… Laşi maşina şi continui traseul pe lângă pârâul Oanţa, printre fundaţii de case de vacanţă şi construcţii începute. Toată pădurea geme de gunoaie! Atenţie, nu sunt de genul celor aruncate de turişti sau de pescari… sunt gunoaie aduse cu maşina, cu căruţa, iar într-un loc sunt de-a dreptul basculate în vale! Tone!
Culmea, după ce ieşi din pădure, îţi revine pofta de natură. Se deschide o poiană, brăzdată într-adevăr de drumuri forestiere şi cu aluzii de tăieri în toate direcţiile. Plus un grup de case de vacanţă. Pe lângă drum, e plin de afine şi de merişoare, la o densitate impresionantă pentru altitudinea dată. După un pâlc de pădure, graţie montaniardului Ionică Pop, descoperim o interesantă formaţiune, Piatra Oanţei, ce aduce cu un animal preistoric ce parcă iese din pământ. Are tot ce-i trebuie pentru un loc de antrenament al alpiniştilor. Drumul se bifurcă, cel din stânga este traseu de biciclete marcat şi o ia pe Gura Râielor, ne spune montaniardul, până undeva în drumul spre mănăstirea Budeşti. Asta dacă ai stomac să accepţi munţii de gunoaie de pe traseu.
Un adevărat duş scoţian capeţi în pădure la Budeşti. Uitaţi tăierile, deşi-s omniprezente. Dar asocierea zonei de case de vacanţă, de turism, cu deversarea a munţi de gunoaie în pădure arată cât de puţin înţelegem noi, ca popor, din ideea de turism. Şi de ecologie. Ia ghiciţi unde se varsă pârâul Oanţa? În Cosău, evident…
