Minciuna și chibritele ude

0
94

În Decalogul citit de Moise pe Munte este o poruncă referitoare la calea adevărului. Iar lumea nu se poate plânge că nu a avut un far pentru a urma adevărul ei! Dar lumea divină, din păcate, a rămas pentru foarte mulți doar literă în Evanghelie, pe când viața laică a devenit afurisită. Și mincinoasă! Și povara minciunii nu mai apasă pe sufletele căzute în ea. Cu învârteli a umblat și Oracolul din Delphi. Când un mare rege i-a cerut părerea, în preajma unui mare război, prezicerea i-a risipit temerea că va fi învins. Dar regele a murit în luptă. Urmașii au cerut socoteală celebrului Oracol. Care, senin, le-a răspuns că regele a înțeles greșit prezicerea. Oracolul a spus VEI ÎNVINGE NU, VEI MURI! Este vorba despre mutarea virgulei.
Apoi, un țar rus a preluat viclenia și s-a jucat cu virgula vieții și a morții. Iertare imposibil, de trimis în Siberia! a scris țarul. Mutați virgula, veți vedea că se lasă iertarea. Și Oracolul și țarul erau temători de păcat. Cu lașitate au dat vina pe o virgulă, mânuită cu dibăcie de cei pricepuți.
Acum, minciuna nu mai are asemenea emoții, a devenit o știință, universitățile au catedre specializate pentru justificarea ei, unele caută să o alunge din lumea omenească. I se spune fake news, sau dezinformare. Din păcate, minciuna este mai greu de dibuit, mai ales când este folosită la nivel înalt. De când cu tensiunea de la granița ruso-ucraineană, ni se flutură pe la urechi fel și fel de vești, care, cu greu, pot fi probate. Ni s-a transmis, din sursele serviciilor americane, că în 16 februarie va fi atacată Ucraina de către forțele armate rusești, masiv prezente în zonă. Asta ce a fost? Cum nu s-a întâmplat, și bine a fost, știrea unde s-o încadrez?
Oracolul a pus virgula, deocamdată, acolo unde el vrea să aibă dreptate. Informarea s-a transformat în altceva. Trăim pe viu acest război informațional, de când cu pandemia. Am acumulat frica în fața bolii, îndoieli în fața soluțiilor medicale, neîncrederea în autorități, toate pe o plajă extrem de mișcătoare, unde învrăjbirea are câștig de cauză. Suntem asaltați, zi de zi, noapte de noapte, cu știri care, după principiul bulgărelui de zăpadă, provoacă avalanșe. Povestea tristă este că nu poți identifica sursa. Să poți fi propriul tău oracol, să prezici și să-ți dai răspunsul. Și astea nu-s vorbe de ziar, ci dramatice încercări de a ne salva mintea, sufletul, spre un echilibru, atât de necesar.
Din păcate, în timpul vieții mele, nu știu în timpul vieții altora, nu vom putea îndrepta ruda dintre acești cai nărăvași. Unul este alb și altul negru. Doamne, ce amintire mă provoacă! Gospodarii din satul meu prindeau la car numai cai de aceeași culoare. Eu nu am văzut prinși în ham, pe la mine prin sat, un cal negru, roșu și altul alb. Erau de aceeași culoare. Cred că oracolul interior al țăranului maramureșean a știut calea, adevărul și viața. Prin simbolistica lor. Că nu pui să tragă la car doi cai care nu se potrivesc la culoare. Dar în politica românească se face. Deși nu se prea poate. Și România este ținta dezinformării propagate de ruși, americani, unguri, francezi, ori eschimoși. Suntem foarte expuși la acest fel de atacuri din afară.
Ultimele date Eurostat ne arată o realitate îngrijorătoare. Concetățenii noștri nu prea verifică o informație din mai multe surse. Care surse? Câți dintre noi au la îndemână această posibilitate? Consumăm știrile așa cum vin. Așa suntem expuși minciunilor, dezinformării. Unele informații ni se par amuzante sau benigne. Rețelele de socializare, sintagmă improprie din punctul de vedere al adevărului pretins, sunt o serioasă redută a minciunii. Ce-i de făcut? Suntem sortiți să trăim într-o lume pe dos? Una este minciuna cu chibriturile ude, care se aprind pe neașteptate, și alta este când vorbim despre viață și moarte. Conflictul din Ucraina ne oferă dezinformări în pas de front. S-ar afla leac pentru acest virus al informației? Mai greu de crezut. Să citim mult mai atent, din surse bine alese și cât se poate, din presa tipărită. În timp ce tot ce vine pe Internet pare îndoielnic. Războiul minciunilor continuă. Depinde de noi cum îl putem învinge. Dar nu ne lăsăm!
Mai avem minciuna din vecinătate. Ea izvorăște și din mijlocul… prietenilor. Unii chiar scriitori. Că ei știu bine cum pot învrăjbi personajele. Ima­ginația este un dar pentru ei. Se cultivă spectacolul știrilor false. Și este anevoios să le faci față. Spune-mi ce gândești, ca să spun cine ești! Asta este lumea în care trăim? Sau vrem să trăim? Să folosim cuvinte mincinoase, pe care să le și credem? Eu am învățat să fiu respectuos și cu bun simț. Așa am crescut pe Ulița Bisericii! Am învățat să fiu prieten și să ne bucurăm sufletul. Mai ales acolo unde este vorba despre cărți. De la doamna cu volane, la scriitorul care confirmă prin cărțile lui. Cum ar fi prietenul cu adevărul, Varujan Vosganian.
Știu de acasă că minciuna are chibritele ude. Și nu aprinde focul invidiei și al frustrărilor! Am mai învățat un lucru: minciuna aduce ploaie sufletească. De multe ori binefăcătoare! Călătoriți spre prietenie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.