Vasile Jurje și adorația culorilor

0
48

Recunosc, cu o mare întârziere, am intrat în fabuloasa lume a culorilor și a liniilor metafizice ale pictorului, graficianului și scenografului Vasile Jurje. Știam despre Domnia Sa de la confratele Nicolae Goja, care a intuit la vreme aventura artistică a consăteanului său din Cicârlău. O așezare cu serioase vibrații lirice, epice, muzicale și, iată, a fascinației culorilor. Acum este vorba despre maestrul marilor reușite plastice, Vasile Jurje, semnate cu toată ființa căutării unui drum personal. Cu o biografie tumultuoasă, cu reușite și sincope de viață, artistul temerar, după mine, este un învingător. Deși a rămas un discret în fața propriei opere, harul nu a ținut seama de modestie și s-a impus, uneori, răsunător.
Așa se întâmplă când arta nu mai ține seama de autorul ei. Adică doream a spune că artistul poliedric Vasile Jurje a dorit să traverseze fascinația propriei opere cu o modestie prea accentuată, dar, cum spuneam, pictura lui a fost situată, de critica plastică, pe simezele de sus ale artei contemporane. Lămuritor în demersul comentariului meu mi-a fost albumul lui Vasile Jurje „Călător în lumea artelor”, cu o prefață semnată de criticul de artă, dr. Tiberiu Alexa. Volumul este o sugestivă și convingătoare sinteză a vieții omului, dăruită artei. În acest text mi-am îndreptat privirea spre pictura artistului.
Fiecare tablou mi-a sugerat un mit propus pentru deslușirea înțelesului de către privitor. Dincolo de culori și linii, toate într-o misterioasă aglutinare proprie, am deslușit arhitecturi cu multe înțelesuri ale unei lumi imaginare. Dar izvorâtă dintr-o realitate zbuciumată, care m-a dus la o meditație profundă, sugerată de artist în multe tablouri. Titlurile lor sunt un vehicul care poartă mesajul. Este prezentă metafora plastică a oglinzii în varii înțelesuri. De la oglinda viselor pierdute, la oglinzile din jurul nostru, chiar oglinzi sparte ale timpului. Așa, artistul surprinde ritmul accelerat al vieții.
Tablourile care mi s-au perindat prin fața ochilor m-au dus la părerea că pictorul Vasile Jurje sugerează o nouă iconografie plastică, sesizată de critică, în care și-a propus să pună stăpânire pe dezordinea lumii, oferind o cale spre o râvnită armonie în multe tablouri. Una a lui, care nu prea seamănă cu alții. De altfel, privirea artistului în oglindă l-a dus la propria concluzie: „Portretele nu sunt realizate după persoane care să se recunoască prin asemănare. Însăși ideea de a poza în epoca selfi-ului pare depășită. Portretele mele sunt pretexte pentru expresii de fizionomie și de acorduri cromatice”, mărturisește artistul.
Creația artistului provine dintr-o sumă fericită de impulsuri ale stărilor sufletești, puse pe un portativ personal, într-o gândire plastică originală. Vasile Jurje are un destin aparent paradoxal. El, maramureșeanul, a legat muntele cu marea, simbioză fericită pentru creația lui. Adică a făcut din Constanța o identitate cu privirea spre Nord. Asta mi-a adus aminte de marele meu profesor din liceu, Gheorghe Chivu, dobrogean prin naștere, poet și pictor, student al lui Camil Ressu, care a adus tainele mării în Maramureș. O altă dimensiune a artistului Vasile Jurje este scenografia, punând-o în operă la teatrele din Piatra Neamț, Bacău, Botoșani, Turda, Galați, Iași și Constanța.
Prin vreme, și-a adunat în biografie sute de spectacole, pentru care a realizat decoruri și costume, unde a avut ocazia să se exprime în mai multe forme artistice, cum ar fi: pictura, sculp­tura, pictură de icoane, grafica ori tehnica mixtă. Am auzit de la cei pricepuți că literatura și artele plastice sunt la originea mitologiei teatrului. La Vasile Jurje se potrivește minunat această idee. De altfel, la Institutul de artă „Nicolae Grigorescu”, din București, a urmat și cursurile secției de scenografie. Mie mi-a rămas reper textul pictorului Catul Bogdan, despre expoziția personală de pictură -București, 1970: „Dragă Jurje, Mă bucur că ești preocupat de probleme de pictură, în căutarea expresiei formelor și culorilor puse în serviciul unui concept care sugerează mai mult decât descrie, concept animat de dinamica expresivă a formei, susținută de contraste de culoare.”
Da, artistul plastic și scenograful Vasile Jurje se autodefinește ca un călător în lumea artelor. Așa l-am descoperit și eu, cu o nepermisă întârziere, în redacția revistei de cultură Nord Literar, unde a dăruit bustul confratelui Augustin Cozmuța și un tablou. Cu acest prilej, mi-a dăruit trei cărți, în care am deslușit un prozator cu har. De la adorația culorilor, la miracolul cuvântului, drumul a fost făcut într-un ritm armonios.
Astăzi, la Cicârlău, ne întâlnim cu literatura. Fie acest text o reverență pentru arta Maestrului Vasile Jurje, dar și pentru durata nobilă și valorică în plan literar, a Festivalului Național de literatură „Vasile Lucaciu”, ediția a XXII-a de la Cicârlău. Voi fi împreună cu cei ce vor fi acolo.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.