A fost Ziua Națională a României, ziua astrală a istoriei noastre. Când ne-am adunat, în bună parte, în hotarele Limbii Române, având parte de o splendidă diplomație plecată de jos, din rândul înțelepciunii preoților și învățătorilor de la sate, care, unii, și-au făcut studii la Roma, sau în alte capitale europene. Așa văzând limpede care este destinul poporului din care făceau parte. Anul acesta, liderii politici au fost timorați de conjunctura actuală în care ne găsim. Am asistat la discursuri de defilare, cuvinte de protocol, cumințenii stridente, un festivism glazurat cu o mediocritate de idei necesare pentru țară. Formulări pompoase care nu prea corespund cu realitatea pe care o trăim.
Ni se spune că România este pe drumul cel bun. O fi o cărare pavată, dar drumul este desfundat. Suntem loviți de emoția și nesiguranța facturilor. Eu trăiesc cu îngrijorare fiecare zi care vine. Oare ce mi-a aduce poștașul? M-am obișnuit să mă gândesc la răbdarea generațiilor precedente, care spuneau: Doamne, ferește-ne de mai rău! Apoi, scumpirile care nu au nici cap, nici coadă. Cu fiecare săptămână ni se pun ghicitori cărora nu le știm răspunsul. Așa că binele țării este sortit unora, cei mulți sunt cuprinși între paranteze. Și sunt ținuți acolo în gramatica socială, amăgiți cu un pumn de răsărită. Liderii noștri, care și-au asumat conducerea țării, nu prea au obiceiul să dea un raport răspicat națiunii. Așa ne-ar demonstra că știu unde stau neajunsurile țării, și fac încercări să le îndrepte.
Cine vorbește deschis despre analfabeții funcțional, care periclitează viitorul imediat al acestui popor? Ce să faci cu acea parte a forței de muncă care știe să citească, dar nu pricepe ce a citit? Greu de prevăzut, mai ales că odiseea sparanghelului german se poate încheia. Suntem situați într-o poziție geografică sensibilă. La răscrucea marilor imperii. Unele dispărute, altele reformate. Așa că reuniunea miniștrilor de externe ai statelor membre ale Alianței, care a avut loc la București, în ajunul Zilei Naționale a României, a fost organizată simbolic, într-o capitală a unei țări care se învecinează cu Ucraina, pentru a transmite unitatea NATO în privința hotărârii aliaților de a ajuta Kievul.
Cuvintele secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, rostite la București, exprimă o direcție fermă: „nu-l putem lăsa pe Putin să câștige”. Da, a fost o concentrare de lideri politici, experți și diplomați cu care România nu este obișnuită. Poate și acest eveniment a scăzut cadența sărbătorii din partea oficialilor. Pe care eu nu am regretat-o. După mai bine de trei decenii, am fi putut avea parte de o dezbatere serioasă despre starea țării. Istorici, academicieni, profesori, specialiști în varii domenii puteau schița competent direcțiile acestei țări. Că avem nevoie de voci autorizate să ne spună ce mai facem în lumea asta. Idei viabile pot fi sugerate și oamenilor politici, că ei au felul lor de a vorbi. De exemplu, ce se mai întâmplă cu exodul românilor, fenomen foarte important pentru destinul României. Avem nevoie de o demnitare lucidă, credibilă, firească în mărturisiri.
Ieri, l-am auzit pe un astrolog spunând că în anul viitor numărul românilor care vor pleca departe va fi mai mic. O să credem în stele și în lună, nu în vorbele conducătorilor aleși. Unde ne sunt sociologii cu analize pertinente, nu tulburătorii de sondaje refistolate și pe la televiziuni. Nu era lipsit de interes de recapitulat Rezoluția de la Alba Iulia, că tot avem comentarii din partea udemeriștilor, chiar în Parlamentul României. Deputatul cu discursul controversat a primit replici politice, nu istorice. Apoi am rămas trist că parte din guvernarea României nu a trimis nici un mesaj poporului român de Ziua lui Națională, nu a participat la parada de la Arcul de Triumf, dar nici la adunarea de la Cotroceni. Deși au fost invitați.
Reprezentanții UDMR sunt demnitari români. Asemenea încăpățânări udemeriste nu ne adună, ci ne dezbină. Nu-i bine! Un deputat liberal a fost mai tranșant. A cerut scoaterea UDMR-ului de la guvernare, cică nu mai poate reprezenta statul român la acest nivel. Ziua Națională a băgat zâzanie și în Coaliție. Liderul PSD, Marcel Ciolacu, i-a mustrat pe udemeriști pentru atitudinile nepotrivite. Apoi s-a întors spre generalul Ciucă, acum lider liberal, căruia i-a declarat război politic. Generalul nu a tresărit la gloanțele oarbe ale civilului și a propus un moratoriu în care să pună în paranteză anul 2023.
Adică să o lase mai domol cu truda electorală și să rezolve treburile urgente ale țării. Că sunt destule! Repede au uitat de mesajul Marii Uniri și au decretat agitație la nivel înalt. Eu pledam, încă din titlu, pentru demnitatea lucidă în aceste vremuri cu multe surprize.
