Cu Limba Română la Kiev

0
184

Cu un sfert de veac în urmă, sosea în Baia Mare un tânăr din Kiev, pe numele lui Serghei Lucikanin, care m-a uimit cu profundele cunoștințe de literatură română și mi-a declarat fără ostentație, cu o sinceritate desăvârșită: cu cât studiez limba română, cu atât primesc mai mult inspirație divină. Cei care au avut îndoieli asupra acestei afirmații pot urgent să le risipească, deoarece Serghei are argumente care întrețin arderea unor idei de mare preț. Atât pentru ucraineni, cât și pentru români. Și ele, argumentele, vin dintr-o luminată cunoaștere și folosire a Limbii Române. Pe această temă am avut discuții folositoare și am devenit prieteni care se caută cu fapta și cu gândul.
Serghei Lucikanin este profesor la Catedra de lingvistică generală a Universității Naționale „Taras Sevcenko” din Kiev, unde predă limba română și civilizație românească. Este și așa ceva la Kiev. Este discipolul marelui ling­vist Stanislav Semcinski, un ucrainean cu inimă română, cum se autodefinea marele lingvist kievean. Cu el, Serghei și-a susținut teza de candidat în științe filologice cu tema: „Universalitate și specific național în gramaticile ucrainene și cele române în secolele XVII – XVIII.” Mai predă limba latină, istoria filologiei clasice și civilizația bizantină, istoria artei antice, introducerea în lingvistică la diferite facultăți ale Universității Naționale. A publicat cărți despre Mihai Sadoveanu, I.L. Caragiale. A tradus piese de Mihail Sebastian. A îngrijit ediția Eminescu „La Steaua” în limbile lumii (38 de traduceri, în 15 limbi), pe care mi-a dăruit-o cu o dedicație măgulitoare, în numele Limbii Române.
A publicat manuale despre istoria filologiei clasice. Este prezent, de ani buni, ca invitat în România, la simpozioane, colocvii, manifestări culturale de mare anvergură, cum au fost Cursurile de limbă, cultură și civilizație românească, din Maramureș, inițiate și garantate într-o formulă de excepție de marele scriitor, academicianul Augustin Buzura. Când mi-a propus să-i fiu alături, mi-a spus că, pentru el, Maramureșul oferă un model de civilizație românească. Serghei Lucikanin s-a dovedit a fi un personaj cultural de amplă dimensiune. Cu argumente venite din studiul aprofundat al literaturii române. A fost invitat la colocvii, manifestări culturale, în calitate de bun cunoscător al limbii și literaturii române. Are certificat de competență lingvistică în limba română. A susținut al doilea doctorat despre ideile lingvistice generale din literaturile română și ucraineană.
Serghei, Sergiu cum îi zic eu, a revenit în Maramureș, ca la o matcă a Limbii Române, deoarece crede că în viață sunt lucruri fascinante, de care te apropii și începi să te simți într-o inspirație divină. Pentru el, îmi mărturisea într-un dialog avut la Desești, această inspirație este timpul în care studiază Limba Română. Pentru el, limba lui Eminescu este unul dintre cele patru picioare ale mesei romanice. Limba Română, socotește Sergiu, este spiritul interior al poporului român. Mi-a mai spus Sergiu că oricine citește poezia lui Eminescu în limba română trăiește sentimentul rar al întâlnirii cu geniul.
Pentru el, Eminescu este expresia duhului românesc. Ce-mi spunea Sergiu Lucikanin, în acel interviu memorabil? Referindu-se la ideea inspirată a marelui scriitor Augustin Buzura, pe atunci președintele Fundației Culturale Române, de a organiza, în Maramureș, Cursurile de limbă, cultură și civilizație românească, credea că așa poate fi cunoscută bogata istorie a poporului român. Aici a descoperit o lume încă bine conservată, care este un lucru mare pentru un popor. La ultima venire în Maramureș a prietenului Limbii Române, de la Kiev, la sugestia universitarului Ștefan Vișovan, am făcut cu Sergiu un popas la Mănăstirea Bixad.
În atmosfera de liniște creștină, am desenat portretul unui intelectual iluminist din Kiev, căruia cu adevărat Limba Română îi dă inspirație divină. Ceva din fascinația eminesciană pentru cultivarea limbii în structurile ei. În această lume urgentă, la o vârstă matură, are toate însușirile unui cărturar. Extrem de util pentru a nu uita ce a unit prin vreme cele două popoare. Un ucrainean cu inimă română. Care nu de puține ori bate în Maramureș.
P.S. Acest portret fascinant al unui intelectual din Kiev, care s-a dăruit Limbii Române, m-a pus pe gânduri când actualul președinte al Ucrainei, cu toată tragedia războiului, a semnat o lege dureroasă pentru minoritatea românească din Ucraina. Așa ceva nu se face, pane Zelenski! Priviți realitatea ultimului an în oglindă. România a făcut tot ce este omenește posibil, pentru un vecin ajuns la o mare încurcătură istorică. Despre asta voi mai scrie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.