Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira

1
251

• Amintiri… mărturii •

Urmare din numărul 9922/10 decembrie 2022
“Sosesc cocoarele, sosesc/De după deal de țintirim,/Iar anii trec, copiii cresc,/Se schimbă tot ce-i omenesc,/Și noi îmbătrânim”, sunt versurile lui Duiliu Zamfirescu, rostite de nenumărate ori de arhiepiscopul Justinian Chira. Anii s-au scurs și în viața tânărului diacon, Nicolae Florin Thira. „Copilul” de 22 de ani căruia i se încredințase misiunea de a fi unul dintre părinții arhidiaconi ai Înaltpreasfințitului Justinian Chira a ajuns acum la vârsta maturității. Păstrează în inima sa, sinceritatea și profunzimea acelor momente. Nu a uitat niciodată lecția duhovnicească pe care Dumnezeu, în bunătatea sa, i-a așezat-o în drumul vieții, oferindu-i darul de a-și trăi cei mai frumoși ani, cei ai tinereții lângă ierarhul iubirii, arhipiescopul Justinian Chira.
Preotul Nicolae Florin Thira care slujește acum la Parohia Ortodoxă “Nașterea Domnului” din Baia Mare retrăiește și acum clipele de emoție din prima zi petrecută alături de cel care avea să îi fie ca un tată în viața întru Hristos. Deși era foarte tânăr, ierarhul i-a arătat încredere deplină de la început. Dovadă că I s-a încredințat și misiunea de a fi șoferul episcopului.

“Îmi amintesc și acum prima zi în care am ieșit cu ÎPS Justinian, după ce am fost hirotonit, de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, în 29 august, la Parohia Rădeasa, în 1997. Prima mea ieșire cu Înaltpreasfințitul a fost la Parohia Doba, protopopiatul Carei. Mi s-a încredințat și mașina, să conduc mașina episcopului, ceea ce nu era puțin lucru pentru că e în joc nu numai viața ta, ci viața unui ierarh, a unui episcop. A fost foarte grea prima zi. Drumul a fost lung. ÎPS Justinian nu avea permis de conducere, dar îți urmărea fiecare gest, în câteva clipe își dădea seama dacă stăpânești sau nu lucrurile. Și s-a declarat mulțumit. Și atunci am fost și eu mulțumit. Pe tot parcursul activității mele, nu mi-a reproșat nimic din punctul de vedere al șofatului, condusului mașinii. Îmi spunea: părinte Nicolae, mergem în parohia cutare, trebuie să fim la ora cutare, altceva absolut nimic. El știa că eu cunoșteam ce am de făcut, că stăpânesc aceste lucruri, că vom ajunge la destinație și ne vom întoarce în siguranță. În prima zi nu a fost deloc ușor. Binecuvântarea mea a fost că am slujit atunci ca diacon împreună cu părintele Sorin Tomoiagă, cu care Înaltul venise de la Cluj și stăpânea foarte bine lucrurile. De la el am învățat pe parcurs toate cele ale diaconatului. Cu timpul m-am obișnuit cu această misiune”, a punctat preotul Nicolae Thira.
Fostului diacon I s-au întipărit în inimă și clipele trăite în mașină. Relatează cu aceeași emoție adâncă faptul că, inclusiv pe drum, simțea că se face părtaș trăirii unei liturghii înainte de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie ce avea să fie săvârșită la biserica unde erau invitați.

“Momentele dinainte de liturghie, drumul spre o parohie era unul de meditație. Nici aparatul de radio nu l-am pornit vreodată. Era o atmosferă de liturghie până și în mașină când mergeam spre o parohie”, a mărturisit părintele Nicolae Thira.
De altfel, arhiepiscopul Justinian Chira se pregătea într-un mod aparte pentru întâlnirea cu Hristos din cadrul Sfintei Liturghii. “Pregătirea sa pentru slujbe era extraordinară: și trupește, și duhovnicește. Îmi amintesc că atunci când avea Liturghia de duminică, sâmbătă dimineața ciugulea așa cum ciugulesc păsările, apoi nu mai mânca nimic. Am rămas profund impresionat de faptul că: mergeam dimineața, de exemplu, spre Sfânta Liturghie, săvârșeam Sfânta Liturghie, cu predica, agapa frățească, niciodată nu s-a întâmplat să îmi spună că dorește la baie. Biruise legile firii. Și la masă era foarte cumpătat. Se recomandă mâncarea puțină, pentru că îți păstrează mintea limpede. Abstinența e recomandată în toate cele, iar Sfântul Apostol Pavel are acest cuvânt: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”, a adăugat preotul de la Parohia “Nașterea Domnului”.
În ce privește slujirea, fostul diacon își amintește că “era o atmosferă duhovnicească, o solemnitate aparte. Slujba pentru el era cu adevărat ceva divin, o trăire ieșită din comun”.
(va urma)

1 COMENTARIU

  1. Minunat articol!Mulțumim pentru ora de întâlnire cu IPS JUSTINIAN, pe care ne-o oferiti cu fiecare articol pe care îl scrieți! Merită efortul! Vă așteptăm în continuare!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.