Un prieten jurnalist, că mai există și așa ceva, îmi spunea că deși trăim vremuri încordate, cu război în preajmă, cu schimbarea vremii, cu aventura prețurilor, cu multă nesiguranță, cu creșterea ratei de răutate omenească și multe altele, că doar aici trăim, este un timp prielnic pentru presă. Deoarece evenimentele sunt mănoase, reale, dar și mincinoase, așa că avem de unde alege. Dar problema este, tu, jurnalist în ce crezi? Ce idei dezvolți pentru semeni? Că omul, cititorul, ori privitorul, sau ascultătorul, are nevoie de confirmări ale propriilor păreri, pentru a-și așeza punctul de vedere pe o direcție mai reală. Avalanșa de știri are nevoie de o sită care să aleagă grâul de neghină. Că avem de unde alege.
Cum spuneam, realitatea ne oferă un spectacol uneori incitant, alteori obositor. De vreo câteva luni, lumea politică, dar și amatorii de pariuri sunt preocupați de profilul noului președinte al României. Cam devreme a început derularea emoțiilor pentru cei vizați să ocupe fotoliul cel mai râvnit al țării. Pe acest fond se deapănă și idei care nu fac cinste democrației. De pildă, aud tot mai des că președintele României nu este ales la urne. Că el este lustruit de cei pricepuți în servicii, i se pune haina de rigoare, iar noi stăm în coloană pentru a vota. Se merge mai încolo cu imaginația. Sau realitatea? Ni se vântură ideea că decizia vine din altă parte, dintr-o altă limbă.
Cum nu am argumente profesionale, nu pot să spun nici da, nici ba. Ideea face parte din spectacolul știrilor. Au început să funcționeze laboratoarele. Intră în producție listele cu candidați. Ni se dă sentimentul că prepararea pentru candidatura la funcția de președinte al României este temeinic pregătită. Dar sunt și multe propuneri glumețe. Cert este că a început vânzoleala politică. După cum vedem, liderul PSD, Marcel Ciolacu, se vede premier, că așa a fost înțelegerea în Coaliție. Liberalii dau semne că nu ar mai ține seama de convenție. Sunt bătălii pe ministere, adică pe banii lor.
Am urmărit cu atenție lista din caravana iluziilor care s-ar îndrepta spre Cotroceni. Unde, firesc, va intra doar unul. Că numai un fotoliu este. Deci, lista în circulație. Actualul premier Nicolae Ciucă, dar și Marcel Ciolacu. Repetat este numele lui Eduard Hellvig, actualul director al SRI, dar și ce al Laurei Codruța Kovesi, acum axată pe o carieră europeană. Mircea Geoană tot solicită sprijinul PSD, care, deocamdată, nu a dat nici un semn. Se cațără pe zidul prezidențial George Simion, de la AUR, și Diana Șoșoacă, cu S.O.S România. Mai sunt mulți candidați, foști președinți de partide, care, plecând din fruntea lor, și-au făcut repede mici formațiuni politice în numele cărora vorbesc. Așa este Ludovic Orban, cu Forța Dreptei, dar și Florin Cîțu, cu Forumul Dreptei. De la UDMR va fi Kelemen Hunor. Și Viorica Dăncilă are un partid cu ambiții de a fi în caravana spre Cotroceni.
Mai sunt și alți delegați pentru suprema funcție în stat. Numele academicianului Ioan Aurel Pop este des amintit. Apoi actorul Dan Puric. Unii l-au pus în coloană și pe Emil Hurezeanu, dacă va contribui la primirea României în spațiul de liberă circulație. Dacă nu? Cea mai exotică propunere a venit din partea lui Marcel Ciolacu, prin aluzia la jurnalistul Ion Cristoiu, „un intelectual de stânga, în fibra dânsului se regăsesc toate valorile stângii.” Tot mai des aud pomenit și numele Maiei Sandu. Recent, președinta Republicii Moldova a fost la Forumul de la Davos, unde s-a întâlnit cu premierul Spaniei, cancelarul Germaniei și premierul Olandei. Am văzut că a povestit și cu fiul lui Soros. Are contacte la nivel înalt și este bine văzută peste tot. Se vorbește că ar avea șanse la președinția României.
Că așa s-ar face Unirea. Dar Maia Sandu are suficiente probleme cu presiunea rusească. Apoi ea nu a făcut nici o declarație că ar urma pilda lui Vodă Cuza. Se întreabă lumea ce a căutat Maia Sandu la Ilie Bolojan, de la Oradea? Nici eu nu am aflat. Povestea cu Maia Sandu trebuie analizată cu multă atenție. Mai este un an și ceva până la alegeri, dar este foarte posibil ca acest an să se consume pe emoția prezidențială. Președintele reprezintă totuși statul. Nu poți ieși cu oricine în fața lumii. Poate niciunul dintre cei amintiți de mine nu va primi cheia Cotroceniului. Caravana iluziilor este o aventură necesară. Se dezmorțește și electoratul, se obișnuiește cu candidații.
Poate aplica principiul sitei, de care vorbeam. Nu m-am referit nici la alegeri măsluite, nici la paradigma lui Caragiale, cu triunghiul Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu. Și a venit Agamiță. Poate avem noroc de un președinte pe măsura vremurilor agitate de astăzi. Un navigator bun, să ocolească țara de stânci. Dar, dragi cititori, lista rămâne deschisă și la îndemâna dumneavoastră! Că iluziile se vând cu bucata, ca sfinții unui prozator român!
