Polonia, de la suferință la demnitate!

0
107

Polonia, țară risipită de mai multe ori în istorie, cu un orgoliu național cunoscut, a renăscut prin forța ei interioară. Mi-a venit în minte pilda acestei țări, cu care ne-am intersectat prin vreme, când președintele american Joe Biden și-a ales-o ca reședință europeană pentru dialogul cu Putin. Am citit câteva comentarii, în care se exprima regretul că Biden nu a preferat România. Nu avea cum! Polonia i-a permis liderului american să facă mișcări diplomatice suficient de interesante. Cum a fost vizita surpriză la Kiev. Polonia rămâne, totuși, o țară a multor suferințe. Tragedia de la Smolensk, în care a murit o parte din elita acestei țări, a îndurerat lumea. Aceasta ne-a adus aminte că Polonia este țara trecută prin mari încercări. O țară a suferinței, dar și a demnității.
În data de 17 septembrie 1939, comisarul sovietic Molotov dădea ordin că Polonia trebuie să dispară din istorie. A fost cea de-a cincea împărțire a țării. M-am uitat în cărțile de istorie. Da, au fost patru jefuiri de teritorii poloneze înainte. Prima a fost făcută de ruși, de prusaci și austrieci, în anul 1792. A doua, peste un an, de către Rusia și Prusia. În anul 1795, în urma înfrângerii răscoalei lui Tadeus Koscisusko, Polonia a fost împărțită a treia oară. Apoi, între anii 1814-1815 este ștearsă de pe harta Europei a patra oară. Rușii o împart din nou cu prusacii. Zeci de mii de polonezi sunt trimiși în Siberia.
Cu un prilej, scriitorul Nicolae Dabija, la Uniunea Scriitorilor din Chișinău, mi-a deschis o carte la pagina în care Vasile Alecsandri dedica polonezilor deportați un poem cutremurător: POHOD NA SIBIR. Reproduc prima strofă: „Dar unde merge-acest po­por/Ce nu mai are-n lume/Nici o speranță-n viitor/Nici patrie, nici nume?!/Se duce șters dintre cei vii/Să moară în pustii.” Destinul Poloniei, după cum se vede, a zguduit alcătuirea poporului, dar nu s-a risipit fibra, aceea care poate coagula spiritul național. Cred că, dacă privim la Polonia cu mai multă atenție, putem lua seama ce înseamnă esența unui popor.
Adică să ne scuturăm de frică și îndoieli. Liderii polonezi au fost martiri pentru binele polonez. Timiditatea în istorie nu li se potrivește. Fostul președinte polonez, Lech Kaczynski, a fost comentat prin unele părți europene ca fiind înapoiat, că trăiește în altă epocă. Nu era pe placul multora. Dar nu a renunțat la problemele țării sale. S-a întrebat și i-a întrebat pe liderii europeni care-i viitorul Europei? O nouă federație americană? Căuta să panseze rănile trecutului cu orgoliul știut polonez. Dar în aprilie 2010, președintele Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu soția și elita armatei poloneze și demnitari de nivel înalt, se îndreptau spre comemorarea masacrului din pădurea Katyn. Avionul cu care călătorea delegația poloneză s-a prăbușit într-o aterizare forțată pe aeroportul Smolensk, din Rusia. Au fost 95 de victime.
Putin, în calitate de premier, a fost desemnat să conducă ancheta. Concluzii nebuloase. Într-un discurs din timpul agresiunii rusești împotriva Georgiei, președintele polonez, mort în accidentul aviatic, a declarat: „Astăzi Georgia, mâine Ucraina, poimâine Țările Baltice, poate veni timpul și pentru țara mea, Polonia.” Și nu peste mult timp, avionul prezidențial se prăbușește. Scriu și eu ceea ce știe multă lume. Timpul prezent mai are nevoie de semnificații. Eu nu am cum să pot lămuri încifrarea istoriei prezente. Cred, din ulița istoriei în care mai trăiesc, că spiritul lumii actuale trebuie asumat de lumea conducătoare de astăzi. Zău, de atâtea ori am scris despre așteptările noastre, ale oamenilor de rând, încât mă bate și vântul zădărniciei.
M-am repliat în discuții pliate pe lumea de care vorbesc, cu oameni cu experiența activă a acestei istorii pilduitoare. Deci, cei care comentează, cu cinism istoric, că Biden nu a venit în România, ci a ales Polonia, să adreseze un discurs pentru războiul lui Putin, și al mai multor țări, au uitat că Polonia are o suferință, dar și o demnitate, pe care nu și-o ascunde, chiar cu moartea unui președinte. Povestea acestui text poate fi o luare aminte a vremilor actuale. Da, Polonia, de la suferință la demnitate. Cred că această țară este greu să fie condusă împotriva sentimentelor ei naționale.
Polonia, un cosmos istoric, de care este bine să ținem seama. Așa că, deși nu am fost niciodată în Polonia, eu sunt un polonez de la marele lor scriitor Sienkiewicz, încoace. Nu am uitat de unde am plecat în acest text.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.