Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira • „ÎPS Justinian avea ceva angelic. Transmitea ceva din altă lume…”

1
231

“Mulți suntem oameni firești, cu lipsuri, cu păcate, dar să știți că printre noi sunt îngeri”, spunea în urmă cu aproape 40 de ani arhiepiscopul Justinian Chira, în capela Facultății de Teologie din Sibiu. Un tânăr sfios, dar dornic de a pătrunde cât mai adânc în tainele cunoașterii duhovnicești se afla în acel moment la strană pentru că tocmai se săvârșise Liturghia Darurilor Înainte Sfințite și îl privea cu curiozitate, dar și cu fascinație pe Preasfințitul Justinian Chira, pe atunci episcop-vicar în Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului. Acel tânăr era părintele Dorin Micu de la Biserica de lemn-monument istoric, cu hramul închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din incinta Muzeului Satului din Baia Mare.
Era Postul Sfintelor Paști în anul 1985, iar tânărul Dorin Micu era student în anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Era un tânăr care avusese mai puține tangențe cu ierarhia bisericească pentru că și parcursul său școlar a fost altfel. Nu era absolvent de seminar teologic, ci terminase Liceul Teoretic, secția matematică pură (suprareal), la Dej. După liceu și-a făcut stagiul militar, timp de aproape doi ani, la Oradea și Dej. La finalul armatei, părintele Dorin Micu care dobândise în tot acest timp o oarecare maturitate, trecând prin diferite experiențe și frământări sufletești, s-a gândit să se înscrie la Teologie, pentru că voia să cunoască un loc unde să se spună Adevărul, să fie ceva diferit față de ce învățase până atunci la școală în plin regim comunist. Așa că, a candidat la Facultatea de Teologie din partea Arhiepiscopiei Râmnicului și a fost admis, semn că misiunea lui era aceea de a se pune în slujba Bisericii și a semenilor.
În acea seară din Postul Mare al anului 1985, tânărul Dorin Micu se afla în capela Facultății de Teologie din Sibiu, alături de colegii săi. Deo­dată, a avut o tresărire: pe ușa capelei a intrat un ierarh ce venea parcă din altă lume. Atitudinea, prezența și vocea episcopului i-au atins inima tânărului student ce avea să devină peste ani profesorul de teologie și apoi preotul Dorin Micu. Părintele mărturisește cu aceeași intensitate a emoției că retrăiește aievea clipa respectivă. Îi e mai greu să exprime în cuvinte ce a simțit atunci, dar este evidentă emoția care îl cuprinde în momentul în care vorbește despre acea primă întâlnire pe care a avut-o cu părintele Justinian.
“A fost prima întâlnire propriu-zisă. Îl mai văzusem de la distanță ca orice simplu credincios. Atunci a venit în mijlocul nostru, la capela Facultății de Teologie din Sibiu. Eram circa 100 de studenți în capelă, la Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite în Postul Paștilor, în 1985. Preasfințitul Justinian era atunci arhiereu-vicar la Cluj. Îmi amintesc și azi ce mult m-a impresionat ceva din vocea, din atitudinea lui, am rămas cu acea expresie pe care am și consemnat-o: «printre noi sunt îngeri». A fost prima dată când am văzut trecând pe lângă mine un episcop, intrând prin ușile împărătești, eram acolo la strană. Transmitea ceva: un duh de pace, de liniște, de dragoste. A slujit. Doar atât rețin: atmosfera de tihnă, de pace. Liturghia Darurilor e una aparte, cu momente de tăcere, cu melodiile duioase, triste. Totul s-a organizat într-o atmosferă extraordinară din punct de vedere duhovnicesc. Simt mai mult decât pot să redau noțional. S-a adresat studenților. A fost o predică scurtă, circa 12 minute. Printre altele a spus că: «Mulți suntem oameni firești, cu lipsuri, cu păcate, dar să știți că printre noi sunt îngeri»“, și-a amintit preotul Dorin Micu.
Peste ani, rememorând acel cuvânt scurt al ÎPS Justinian, dar încărcat de profunzime, preotul Dorin Micu avea să conștientizeze că și ierarhul maramureșean pare să fi fost “un înger în trup”. Era ca și cum Dumnezeu a ales să trimită pentru un timp, pe pământ, un înger care să facă lumea mai bună și să îi învețe pe oameni să se desprindă de cele materiale, tinzând spre înălțimi duhovnicești. “Părintele Justinian avea ceva angelic, prin bunătatea, delicatețea, duioșia și mai ales dragostea sa. Transmitea ceva din altă lume”, accentuează părintele Dorin Micu.
(va urma)

1 COMENTARIU

  1. Mulțumesc, da, părintele Iustinian Chira, este un înger. L-am cunoscut la ceas de mare sărbătoare în anul 2012, unde eram multe mama… Plângeam toate iar dânsul în predică ne-a întrebat la un moment dat :
    – Mamelor! Unde sunt coconii voștri?
    Și acum îl aud…
    Mulțumesc mult!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.