Charles Românul, verde ca steagul Irlandei
E mult prea mult, e deja de șoc anafilactic alergic. După ce că am suportat presa să ne ducă de mână săptămâni întregi prin încoronare, cu ce căruță merge, ce coroană sau nu poartă Cămila, the boys are back! Un weekend întreg… de 5 zile…ne-a terorizat la știri cu ce, cui, unde și de ce a făcut regele Charles în România. Din tot, am reținut câteva aspecte: i-ați stricat omului vacanța cu atâta atenție, voia și el să stea calm la o horincă, după atâta protocol și fast. Apoi, avem în continuare chemare de slugi, cu zecile de oameni ce pupau mâini, duceau cadori nedorite, mai ales lichide. Oare știu ei ceva mai mult decât noi despre rege? El, săracul, aparent, a vrut doar să iasă din șah și să se depărteze un pic de pioni si de regină, fie și venind la doi pași de un război.
Sighet, mon amour
Al doilea municipiu al Maramureșului, de fapt Cel Dintâiu și Adevăratul municipiu de Maramu’, Sighetul, are o viață palpitantă. Ascunsă bine prin ganguri și dincolo de vedere, de centru. Aflăm că tot nu e clar ce se petrece la podul cel nou de peste Tisa, proprietarul terenului nu e împăcat cu ceea ce vrea să-i ofere Statul Român ca despăgubire pentru desproprietărire. În plus, drumul e trasat în așa fel încât îi trece la metri pe lângă pensiune. Părerile sunt împărțite, cică se moșmondește ceva pe la picioarele podului, cică nu. Centura aferentă în schimb e departe de realizare…încă la stadiul de hârtii. Vestea bună e că din trei variante, s-a ales totuși cea firească, pe lângă Tisa. Aflăm de asemenea, din urbe, că ce știam noi, de aproximativ 100 de muncitori din Ucraina ce vin zilnic peste podul istoric la serviciu pe platforma industrială, e basm…trec zilnic 800-900 de oameni, fiecare cu treaba lui. Unii la muncă la fabrică, alții la piață cu de toate, alții la bancomate… Sighetenii sunt în continuare deloc încântați de buna vecinătate, le-a trecut de tot “Slava Ukraina”. Desigur, în schimb au fost gazde bune, și ei, de ucraineni virtuali, drept pentru care sunt în lucru dosare penale pentru unii ce au cazat aceiași ucraineni (din celebra bază de date “culeasă” din punctul de trecere?” în mai multe locații deodată. Nu se mai adună ajutoare deloc. S-au adunat în schimb corturile ISU de pe stadion, că erau inutile.
În ce privește zona administrativă, centrul arată cochet, ca întotdeauna, are parfum rustic, de vechi, de istorie. Sigur, în ganguri e altceva, acolo e leopardul, ba pantera neagră burdușită de țigări. O parte din clădiri sunt retrocedate, unele la evrei, altele la culte. La Colegiul Dragoș Vodă s-a lămurit: cererea de retrocedare a fost respinsă în instanță. La Școala de Muzică încă e bai, e câștigată, au 3 ani obligație să păstreze profilul, apoi pot face orice din școală, inclusiv magazin chinezesc!! Tot în zona administrativ-edilitară, aflăm că cele două blocuri sociale și cele două ANL făcute aiurea la margine de oraș, de mai mult de un deceniu, sunt tot nelocuite. Li s-a făcut stradă, alei, etc…dar subsolurile sunt inundate și deja insalubre…. Deocamdată atât-aici din Sighetu Marmației, dar revenim cu drag în municipiul fain și mândru și insular.
Avem sniper neaoș?
Deci avem sau nu sniper? E ăla ce spărgea mașini sau altul? Nu mai suportăm thrill-ul și thrillerul, ne spune cineva dacă putem ieși seara la alergare? Ziua cu mașina? Cerem tanchete de la Armata Română? Măcar din cele ce nu pornesc, deci nu le-am dat fraților noștri de vizavi… așa, ca insule de protecție? CĂ tot se poartă şi se fac insule ecologice, insule de verdeață, etc.
Știre deloc haioasă. Apoi, salarii mărite
Noi, aici, am vrea să fim și ușor haioși. Uneori nu ne iese. Mai ales dat fiind subiectele tragicomice, cu acces de dramă. Exemplu: deficitul bugetar a explodat într-un an de la 24 de miliarde la 34,2 miliarde lei. Așa, și asta ne împiedică să dăm salarii mărite profesorilor? Sa zicem că NU AVEM DE UNDE? Sau să promitem tacit același lucru cadrelor medicale? Dar să tăcem mâlc și să dăm pe loc cele cerute lucrătorilor din penitenciare? Nu vi se pare că brusc, greva lor anunțată s-a stins subit? De aia! Deficitul? Aia e poveste, îs doar cifre, e „arimetică”, nu realitate, nu viață. Între timp, scade consumul, prețurile nu mai au unde crește, unele (gen uleiul) scad deja, pentru că nu mai au unde crește, oamenii prăjesc ce au de prăjit în aer, în vid, în …apă, decât să dea 12 lei pe un litru de ulei. E cât un vin din pastile, măi oameni buni!! Ce facem aici? Și ce (nu) e de râs?
Meditații de partid, miroase a atragere de membri?
Un partid mare a lansat o caravană, Autocarul meditațiilor, deși el, partidul, e coautor al blocajului din învățământ. Acum, se joacă de-a ambulanța neagră, în care nu-ți face nimeni nimic (nu, serios!!!), dar ieși cu adeziune. De unde și comentariile oamenilor la postările triumfaliste: „Neapărat la lecțiile de limba română să o invitați pe Veorica Vasilica Dăncilă, iar la istorie, pe juristul Marcel Ciolacu”. Touché!
Neam lămurit, cu virgulă și fără cratimă
Absolut reprezentativ este mesajul partidului nervos, dat de Ziua Învățătorului. Pe fond galben, cu siglă, etc, ei scriu așa: „Ceea ce insuflăm copiilor noștri, va fi fundația pe care ei își vor construi viitorul! La mulți ani plini de inspirație și putere de muncă, dragi profesori!”. Bravo! Dar… ce caută virgula între subiectul multiplu și predicat? Aaaalo! Ba noi am fi pus, preventiv, și „mulți ani plini de inspirație și DE putere de muncă”, dar suntem doar/decât cârcotași…
