A fost recent sărbătoare populară într-o comună de margine de județ. Frumușică, deși puțin împrumutată, povestea cu plăcinta creață era cam a comunei vecine. Nu că nu poate face plăcintă creață oricine din Chioar. Oamenii simpli au vrut să cumpere plăcinte, pentru acasă. Nu, că sunt finanțate de domnu’… ceea ce ulterior s-a și demonstrat, pentru că „Domnii” și doamnele de partid au plecat spre mașini cu farfurii cu porții de plăcinte crețe. Nu că nu ne-ar curge o băluță, dar cumva poate puteau fi satisfăcuți și cei simpli, ce voiau să cumpere să ducă celor de acasă.
